Wikipedia

Festivalul de la Sanremo

festival de cântece italieni
Festivalul de la Sanremo

Intrarea Teatrului Ariston din Sanremo, locul actual al competiției
LocațiaSanremo, Italia
Ani activi1951-2023
Fondat deAngelo Nicola Amato și Angelo Nizza
Data(e)februarie-martie
Genentertainment television program[*][[entertainment television program (television genre)|​]]
music television[*][[music television (type of television programming)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Festival della Canzone Italiana (tradus ca „Festivalul cântecului italian/ muzică populară italiană ”) este o competiție muzicală majoră în orașul Sanremo din Liguria și este de obicei denumit Festival di Sanremo ( Festivalul Sanremo ) după locul de desfășurare. Este cea mai importantă competiție muzicală diin Italia și cea mai veche competiție de muzică pop din Europa. Festivalul, lansat în 1951, a fost sursa de inspirație pentru organizarea Concursul Muzical Eurovision (ESC);Din 1956 (cu excepția perioadei dintre 1998 și 2010 și multe alte ocazii) câștigătorul competiției primește dreptul de a reprezenta Italia la Concursul Muzical Eurovision. Acest lucru nu reprezintă însă o obligație pentru cântăreț, care poate lăsa decizia asupra reprezentantului Italiei la Rai

Inițial, locul evenimentului a fost sala de petreceri a Cazinoului Sanremo , iar perioada de spectacol a variat între ianuarie și martie, în timp ce din 1977 a avut loc la teatrul Ariston din orașul Ligurian (în afară de ediția din 1990, desfășurată la noua piață de flori din Bussana, un cătun din municipiul Sanremo), într-o perioadă care, din 1983, a fluctuat între primele zile ale lunii februarie și primele zece zile ale lunii martie.

Festivalul a fost plaforma de lansare a carierelor unora din cei mai cunoscuți cântăreți italieni, orintre care Gigliola Cinquetti,[1] Laura Pausini,[2] Eros Ramazzotti,[3] Andrea Bocelli,[4] Giorgia,[5] Il Volo,[6] și Måneskin.[7]

Festivalul este organizat de postul public Rai – Radiotelevisione Italiana și are loc o dată pe an. În prezent, difuzează cinci nopți de marți până sâmbătă pe parcursul unei săptămâni de la sfârșitul lunii februarie sau /începutul lunii martie.

Istoric

modificare

Inițiativa

modificare

În 1932, într -un moment de creștere a turismului în Italia, concesionarul cazinoului din Sanremo, napolitanul Luigi de Santis[8], a organizat un "Festival de cântece, tradiții și obiceiuri napolitane", care a avut loc în casinou între 24 decembrie 1931 și 1 ianuarie 1932 [9]

La sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial, politica italiană s-a străduit să creeze o nouă imagine a Italiei pe plan internațional. Printre măsurile luate În acest scop, în orașul Sanremo a fost înființată o comisie pentru a dezvolta inițiative culturale. Amintindu-și de succesul Festivalului Napolitan din Sanremo, cu 14 ani în urmă el a prezentat Floricultorul local de douăzeci de ani, Amilcare Rambaldi, un membru al comisiei, mare iubitor de jazz, a propus organizarea unui festival de jazz la cazinoul din localitate [10]. Inițial, propunerea a fost respinsă.

Între timp, în orașul Viareggio, unde la 25 august 1948, în urma inițiativei lui Aldo Valleroni, a fost organizat un festivalul de cântece italian. Festivalul a avut loc și în anul următor, însă apoi a fost sistat din lipsă de fonduri. Ediția din 1948 fusese căștigată de Pino Moschini, uar cea următoare de Narciso Parigi.

Succesul acestor festivaluri a dus la nașterea actualului festival de la Sanremo [11][12][13][14][15]Ideea unui asemenea festival a fost reluată în Sanremo de Pier Busseti, managerul Casinoului di Sanremo, care urmărise festivalul din Viareggio și și-a dat seama de potențialul unui asemenea eveniment. Bussetti s-a întors să discute cu Amilcare Rambaldi posibilitatea de a reînvia vechea propunere a acestuia. Cei doi au reușit să obțină colaborarea jurnalistului Angelo Nizza, director artistic al cazinouluim o care a reușit să încgeie un acord cu Radio Italian Auditions, și a lui Angelo Nicola Amato, directorul cazinoului, care a mobilizat companiile de discuri din Milano să convingă cântăreții să participe.

Întenția organizatorilor era, pe de o parte, să reînvie individualitatea câmtecului talian prin Festivalul de la Sanremo și să-l îndepărteze de influența internațională, revenind la muzica populară napolitană iar,,pe de altă parte, să depășească regionalismul și sâ creeze, o muzică populară panitaliană. Acest lucru a fost specificat și prin numele complet al evenimentului: Festival della Canzone Italiana - „Festivalul cântecului italian” - di Sanremo.

Prima ediție a festivalului a avut loc la 29 ianuarie 1951 în sala festivalurilor a cazinoului din Sanremo, unde, cu nouăspreze ani înainte, avuse loc festivalul napolitan.

 
Cazinoul din Sanremo, locul permanent al festivalului din 1951–1976

Anii 1950

modificare

Pe 29 ianuarie 1951, prezentatorul Nunzio Filogamo a deschis prima ediție a festivalului, care a fost transmisă în direct la radio din sala de bal a cazinoului. Trei interpreți (Nilla Pizzi, Achille Togliani și duo-ul Fasano) au interpretat pe rând cele 20 de cântece nou scrise pentru competiție. După trei zile, în urma, votului publicului, cântecvul Grazie dei fior de Nilla Pizzi a fost declarat prima melodie câștigătoare a Festivalul de la Sanremo. Cu toate acestea, nici presa, nici criticii muzicali nu au acordat prea multă atenție evenimentului, iar publicul din sală s-a arătat, de asemenea, puțin interesat de spectacole. Acest lucru s-a schimbat cu cea de-a doua ediție când interesul în rândul editorilor de muzică a crescut semnificativ. Nilla Pizzi a câștigat din nou anul acesta, de această dată cu Vola colomba, ocupând simultan locul doi (cu Papaveri e papere) și locul trei (cu Una donna prega).

Pe linia festivalului de cântec napolitan care s-a desfășurat în orașul florilor cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, casele de discuri din Napoli au cerut și Rai să organizeze un festival de cântec napolitan. La opt luni de la prima ediție a festivalului de la Sanremo, pe 28 septembrie 1952, a început și Festivalul cântecului napolitan, în decorul Teatrului Mediteranean, în cadrul modernei Mostra d'Oltremare.

Începând cu a festivalul din 1953 s-a introdus regula dublei interpretări, fiecare melodie trebuind să fie cântată în competiție de doi interpreți în două aranjamente diferite. În acest scop, au fost folosite două orchestre diferite, una „clasică” (în acel an sub conducerea lui Cinico Angelini) și una „modernă” (sub conducerea lui Armando Trovajoli. Sanremo 1955 a fost prima ediție care a fost transmisă în direct la televiziune (pe lângă transmisia radio), cu ultima seară la Eurovision

În anul următor, cei șase participanți la festival au fost selectați anterior printr-o competiție pentru nou-veniți la care au participat 6.656 de candidați. În același an, la Lugano a avut loc prima ediție a Concursului Muzical Eurovision, inspirat de Festivalul de la Sanremo. la care a participat și Italia cu câștigătoarea ediției, Franca Raimondi și a doua clasată, Tonina Torrielli.

 
Domenico Modugno în timpul unui spectacol cu Nel blu dipinto di blu (1958)

În primii ani a dominat tradiția muzicală caracterizată prin retorică și patriotism și teme care se mișcă în complexul îngust al lui Dumnezeu, patrie și familie. Dar deja cu Papaveri e papere a lui Nilla Pizzi (interpretată astăzi atât ca o critică la adresa politicienilor partidului Democrazia Cristiana, aflat la guvernare, cât și ca un rechizitoriu asupra rolului subordonat al femeii la acea vreme) și apoi cu Canzone da due soldi de Katyna Ranieri (1954) a apărut un nou tip de cântec care diferă de cele plângărețe uzuale fîînd mai sociabil și mai vesel. În festivalul din 1958, victoria lui Domenico Modugno (și a lui Johnny Dorelli) cu cântecul Nel blu dipinto di blu, care este cunoscut și astăzi cu numele „Volare!”, a apărut o nouă fază a muzicii de ansamblu: în care aportul compozitorilor și cel al interpreților.nu mai erau strict separate și s-a dezvoltat un nou mod de exprimare prin performanță care a fost confirmat în 1960 prin victoria lui Renato Rascel dublat Tony Dallara cu cântecul „Romantica”.[26]. Cântăreți cunoscuți sub numele de urlatori („țipători”), ca Domenico Modugno, Adriano Celentano sau Tony Dallara, și-au exprimat durerea în cântarea lor și au dorit să obțină mai multă spontaneitate.

Anii 1960

modificare

La începutul anilor 1960, societatea de gestiune colectivă SIAE le-a interzis brusc autorilor săi să participe la Festivalul de la Sanremo, dar foarte puțini dintre ei au respectat această interdicție. A urmat așa-numita „era Bongiorno” (1963-1967), în timpul căreia Mike Bongiorno a moderat cu succes festivalul, iar selecția participanților a fost mai diversă, cuprinzând atât „urlatoriii” printre care se cei mai cunoscuți sunt Domenico Modugno, Mina, Adriano Celentano sau Bobby Solo, cât și cantautorii ca Gino Paoli sau Umberto Bindi precum și noile trupe de beat. În cea mai mare parte, însă, tradiția a prevalat la festival, în special evidentă la festivalul din 1964, când Gigliola Cinquetti a câștigat cu melodia Non ho l'età (per amarti), în timp ce Bobby Solo a obținut apoi cel mai mare succes de vânzări cu Una lacrima sul viso.

Ediția din 1964 a încercat, de asemenea, să dea festivalului un caracter internațional, invitând participanți străini (inclusiv), așa că fiecare înregistrare trebuia întotdeauna interpretată de un cântăreț italian și un invitat. Acest pas a fost menit să juxtapună cântăreții italieni și străini și să încerce să îmbogățească muzica populară italiană, pe de o parte, și să promoveze exportul producției muzicale italiene în străinătate, pe de altă parte.

Primele semne de critică socială și mișcări de protest au apărut pe scena festivalului la mijlocul anilor 1960: în 1966 Adriano Celentano a prezentat Il ragazzo della via Gluck (fără a ajunge în finală), în 1967 Gianni Pettenati cu La rivoluzione și I Giganti cu La proposta a îndrăznit să pfezinte teme „revoluționare”. Dar 1967 a fost mai presus de toate anul tânărului cantautor Luigi Tenco, care nu a ajuns în finală cu Ciao amore, ciao și s-a sinucis, o traumă culturală de lungă durată a muzicii populare italiene. Cu acest eveniment dramatic, perioada de aur a lui Mike Bongiorno s-a încheiat și Festivalul de la Sanremo nu avea să mai fie niciodată ca în trecutl. Totuși, festivalul din 1968, moderat de Pippo Baudo, a reușit să prezinte cea mai largă imagine posibilă a scenei muzicale italiene. Câștigător a ieșit cântărețul Sergio Endrigo. În plus, cântăreți cu totul deosebiți ca Fausto Leali, Al Bano și Massimo Ranieri și-au făcut debutul.

Anii 1970

modificare

Cele trei ediții de la Sanremo din 1969 (câștigate de Iva Zanicchi și Bobby Solo cu Zingara ), 1970 (câștigate de Adriano Celentano și Claudia Mori cu Chi non lavora non fa l'amore ) și 1971 (câștigate de Nada și Nicola Di Bari cu Il cuore ) è uno zingaro ) și marile succese din timpul festivalului ale lui Lucio Dalla (1971 cu 4/3/1943 și 1972 cu Piazza Grande ) și Roberto Vecchioni (1973 cu L'uomo che si gioca il cielo a dadi) nu au putut ascunde faptul că evenimentul era în criză. Din 1973, Rai a televizat doar finala. În același timp, nivelul conținutului a scăzut, iar stereotipurile din comediile erotice italiene ale vremii au fost din ce în ce mai jucate. Ediția din 1975 este considerată un exemplu negativ în această privințâ iar Festivalul din 1979, câștigat de un cântăreț complet necunoscut Mino Vergnaghi, a fost un total eșec comercial.

În același timp, în această această perioadă au fost introduse noi inovații. Din 1972, a fost abandonată regula dublei interpretări, cântecele fiind din nou prezentate de un singur interpret. În 1974, cei 28 de participanți au fost împărțiți în două grupe, dintre care una (cea a debutanților) trebuia să se califice în finală; mai mult, s-a anunțat doar înregistrarea melodiei câștigătoare și nu mai existău alte locuri. În 1976, participanții au fost împărțiți în cinci grupe, fiecare cu doi lideri de grupă (calificați automat pentru finală); O altă schimbare drastică a fost omiterea orchestrei, în urma căreia contribuțiile au fost prezentate doar însoțite de muzică în playback. În 1977 au fost prezentate doar douăsprezece cântece, făcând inutilă împărțirea pe grupe sau faze de calificare; În 1978, participanții au intrat în cursă în trei grupe, în finală intrând doar câștigătorul fiecărei grupe. Tot în 1977, după ce avusese loc timp de 26 de ani la cazinoul din San Remo, festivalul a fost mutat definitiv la Teatrul Ariston din cauza remodelării cazinoului.

Anii 1980

modificare

Odată cu festivalul din 1980 organizatorii au încercat reînvigorarea festivalului. Cuplul moderator Roberto Benigni și Olimpia Carlisi auavut un rol mult mai activ. A fost introdusă împărțirea în două categorii: cea principală și cea a debutanților, entry fiecare categorie având loc finale diferite, Prezentarea cântecelor în playback, fără orchestră, a fost menținutp/ În 1982, a fost introdus Premiul Critici. Rai a preluat din ce în ce mai mult inițiativa în organizarea festivalului, care a cunoscut un nou apogeu odată sub moderatorul Pippo Baudo în 1984-1987. În plus, începând din 1987 durata festivalului a fost extinsă la patru seri.

Multe mari personalitâți ale muzicii populare italiene din anii 1970 au evitat festivalul, sau au participat ca invitați sau doar ca autori. Vedete mai vechi din anii 1960 și începutul anilor 1970 (cu sunt, Iva Zanicchi, Peppino di Capri, Bobby Solo sau Fred Bongusto, s-au întâlnit pe scena Teatrului Ariston cu cântăreți care doreau să-și reinvigoreze cariera îm decădere. cum ar fi ,Loredana Bertè, Donatella Rettore, Alan Sorrenti, Renato Zero, Anna Oxa sau Raf ) și cu alte personalitți care rămăseseră strâns legate de Festivalul de la Sanremo (ca Matia Bazar, Fiordaliso sau Riccardo Fogli).

Cu excepția lui Alice (câștigătoare în 1981 cu Per Elisa) și Eros Ramazzotti (câștigător în 1986 cu Adesso tu), festivalul a fost câștigat în primul rând de cântăreți cunoscuți care,de cele mai multe ori, se apropiau de sfârșitul carierei lor. Astfel, Al Bano și {Romina Power au câștigat festivalul în 1984, Ricchi e Poveri în 1985, Gianni Morandi, Enrico Ruggeri și Umberto Tozzi în 1987, Massimo Ranieri în 1988 și Anna Oxa și Fausto Leali în 1989. Timp de ani, publicul de televiziune din toată Italia a putut vota pentru cântecele preferate. Cu toate acestea, festivalul a putut contribui și la lansarea câțorvsa cântăreți ca Vasco Rossi, Jovanotti și Zucchero care, după rezultate neconcludente la festival, au avut ulterior un succes neașteptat și nu s-a mai întors la Sanremo.

Anii 1990

modificare

În anii 1990, Festivalul de la Sanremo din Italia a devenit din nou un eveniment social, ceea ce se reflectă în dictonul Perché Sanremo è Sanremo („pentru că Sanremo este Sanremo”; motto-ul oficial al edițiilor din 1995 și 1996). La Festivalul de la Sanremo din 1990, au revenit juriile și orchestra și, pentru o scurtă perioadă, participanții internaționali. În 1990 premiul a revenit formației Pooh și, în 1991, lui Riccardo Cocciante. Doi ani mai târziu, Pippo Baudo a preluat din nou moderația (din 1994 și direcția artistică), în timp ce competiția la categoria principală a introdus din nou o procedură de eliminare (din 1995 festivalul a durat și el cinci în loc de doar patru seri). Aceasta a avantajat debutanții, cum ar fi Laura Pausini (câștigătoarea la categoria debutanșilor în 1993 și câștigătoarea locului trei în 1994), Biagio Antonacci, Andrea Bocelli și Giorgia (câștigătoarea în 1995). Debutanții au câștigat și mai multă vizibilitate datorită competiției lor separate. Înîncepând din 1995, artiștii cei mai buni din categoria debutanților au fost admiși automat în categoria principală. Aceasta măsură a avut rezultate pozitive, ilustrate prin victoria cântăreței Giorgia, a duetului Jalisse (1997) și a cântăreței Annalisa Minetti (1998)m care nu erau cunoscuți înainte de festival și s-au afirmat ulterior.

Anii 2000

modificare

La începutul mileniului, festivalul a încercat să implice mai mult producția muzicală independentăm ceea ce a avut ca urmare declinul interesului public, în mare parte dinn cauza boicotului mai multor case de discuri importante. Dar evenimentul și-a revenit în anii următori cel mai târziu cu ediția de succes din 2007 (cu Pippo Baudo). În ciuda scăderii interesului public și a polemicelor constante, noul mileniu a văzut Festivalul de la Sanremo a ajuns să fie o etapă în care debutanții se puteau afirma, cum este cazul cântăreților Dolcenera, Sergio Cammariere, Povia, Francesco Renga, Tricarico, Arisa, Paolo Meneguzzi, Irene Fornaciari sau al duetului Sonohra.

 
Marco Carta la Festivalul de la Sanremo 2009

În același timp au apărut diferite ale concursuri pentru identificarea de noi talente, printre care Amici di Maria De Filippi și X Factor, o suprapunere a acestora cu Festlvalul devenind evidentă, tendință care s-a amplificat la începutul deceniului ulterior. Mulți dintre cântăreții care se afirmaseră în aceste concursuri au participat ulterior la Festivalul de la Sanremo pentru consacrarea lor, printre aceștia fiind Giusy Ferreri, Noemi, Marco Mengoni, Emma Marrone, Annalisa) sau Francesca Michielin. Există însă și exemple de artiști care s-au afirmat direct la festivalul de la Sanremo, fără a fi selecționați anterior de alte concursuri; dintre aceștia trebuie menționate Malika Ayane și Nina Zilli.

Anii 2010

modificare

Odată cu conducerea artistică a lui Fabio Fazio în edițiile din 2013 și 2014, s-a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de artiști din show-urile de talente, în beneficiul reprezentanților genurilor muzicale mai puțin tipice pentru evenimentul de la Sanremo, inclusiv The Bloody Beetroots (muzică electronică). Giuliano Palma & the Bluebeaters ([Ska]), Perturbazione (indie rock). Deși edițiile conduse și regizate de Fazio nu au reprezentat un succes în ceea ce privește ratingurile, ele acționează ca un pionierat pentru alegeri stilistice care s-au consolidat în edițiile ulterioare. Cu Carlo Conti, orgahizator și director al edițiilor din 2015, 2016 și 2017, radiodifuziunea este privilegiată ca criteriu de alegere a cântecelor care intră în competiție, rupând obiceiul de a alege cu prioritate balade amoroase. Odată cu ediția din 2015, Festivalul se leagă definitiv și de Concursul Muzical Eurovision, întrucât regulamentul stabilește că melodia câștigătoare a Festivalului este desemnată automat reprezinte Italia în concursul european, în afara cazului în care concurentul decite să se retragă din competiție.

Succesul și calitatea acestor ediții este demonstrată și de participanții la categoria Tineret: la ediția din 2016, în special, trei dintre cei patru finaliști din această categorie aveau să câștige ulterior la competiția principală. Este vorba despre Francesco Gabbani (câștigătorul ediției 2017), Ermal Meta (2018) și Mahmood (2019 și 2022).

Odată cu edițiile ulterioare din 2018 și 2019, conduse și regizate de Claudio Baglioni, Durata maximă a melodiilor a fost, de asemenea, crescută de la trei minute și jumătate la patru, influențând pozitiv și calitatea melodiilor din competiție. În ediția din 2019, victoria lui Mahmood cu melodia "Soldi" este considerată semnul unei rupturi clare cu trecutul, întrucât aparține unui gen, cântecele urbane, care până atunci avusese doar o prezență marginală la Sanremo, atrăgând astfel interesul tineretului, Mahmood va ocupa locul doi la Concursul Muzical Eurovision din 2019 cu aceeași melodie, câștigând notorietate internațională,

Anii 2020

modificare

În 2020 conducerea festivalului este preluată de Amadeus, care reușește să obțină rezultate bune în privința ratingului transmisiilor de televiziune. Următoarea ediție a întâmpinat dificultăți din cauza carantinei din primele luni ale anului 2021 determinate de pandemia COVID-19. Pentru prima oară în istoria sa, festivalul a avut loc fără public. În ciuda dificultăților evidente, festivalul vede triumful unui grup rock, Måneskin, care cu melodia hard rock "Zitti e buoni" câștigă ulterior și Concursul Muzical Eurovision și obțin succesul global.

Edițiile conduse de Amadeus se caracterizează printr-o creștere vizibilă a numărului de cântăreți din competiție. Au participat au atât vechile glorii ale muzicii italiene (cum ar fi Iva Zanicchi, Rita Pavone, Gianni Morandi, Massimo Ranieri, Orietta Berti, Donatella Rettore și Anna Oxa) cât și cântăreți contemporani și de succes în rândul tinerilor (pe lângă Måneskin, Mahmood și Blanco dar și cântăreți noi ca Lazza, Elodie, formația Pinguini Tattici Nucleari, Achille Lauro, Sangiovanni și Mr. Rain), lansând chiar mai mulți artiști de nișă sau emergenți (de exemplu, Madame, Fulminacci, Levante, duetul Coma_Cose, Tananai și Rosa Chemical).

Datorită creșterii popularității Festivalului, au revenita în competiție artiști italieni de renume internațional care nu mai participaseră la eveniment de câțiva ani, printre care Giorgia, Elisa și Marco Mengoni) și alții care deși erau bine cunoscuți, nu participaseră niciodată la festival, ca (Piero Pelù, sau formațiile Articolo 31 și I Cugini di Campagna).

În ultimii ani, în urma selecționării orașelor Milano și Cortina d'Ampezzo ca gazdă a celei de a XXV-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă, festivalul a pregătirea Jocurilor. La ediția din 2021 s-a votat logo-ul, în 2022 s-a ales imnul oficial iar în 2023 s-a votat mascota oficială a Jocurilor.

Prezentare generală a organizării festivalurilor

modificare
# An Moderatori Comoderatori Organizare/Direcție artistică Număr de seri Locul competiției
1 1951 Nunzio Filogamo — Giulio Razzi 3 Casinoul Sanremo
2 1952
3 1953
4 1954
5 1955 Armando Pizzo și Maria Teresa Ruta
6 1956 Fausto Tommei și Maria Teresa Ruta
7 1957 Nunzio Filogamo și Nicoletta Orsomando Marisa Allasio și Fiorella Mari
8 1958 Gianni Agus Fulvia Colombo Achille Cajafa
9 1959 Enzo Tortora Adriana Serra Edoardo Fosco
10 1960 Enza Sampò Paolo Ferrari Ezio Radaelli
11 1961 Lilly Lembo Giuliana Calandra / Alberto Lionello 4
12 1962 Renato Tagliani Laura Efrikian și Vicky Ludovisi Gianni Ravera
13 1963 Mike Bongiorno Edy Campagnoli, Maria Giovannini, Rosanna Armani și Giuliana Copreni 3
14 1964 Giuliana Lojodice
15 1965 Grazia Maria Spina
16 1966 Paola Penni și Carla Maria Puccini
17 1967 Renata Mauro
18 1968 Pippo Baudo Luisa Rivelli
19 1969 Nuccio Costa Gabriella Farinon Ezio Radaelli
20 1970 Enrico Maria Salerno și Ira von Fürstenberg Gianni Ravera și Ezio Radaelli
21 1971 Carlo Giuffré și Elsa Martinelli
22 1972 Mike Bongiorno Sylva Koscina și Paolo Villaggio Elio Gigante
23 1973 Gabriella Farinon Vittorio Salvetti
24 1974 Corrado Gabriella Farinon Gianni Ravera, Vittorio Salvetti și Elio Gigante
25 1975 Mike Bongiorno Sabina Ciuffini Bruno Pallesi
26 1976 Giancarlo Guardabassi Tiziana Pini, Serena Albano, Maddalena Galliani, Stella Luna, Lorena Rosetta Nardulli și Karla Strano Pavese Vittorio Salvetti
27 1977 Mike Bongiorno Maria Giovanna Elmi Teatrul Ariston din Sanremo
28 1978 Maria Giovanna Elmi Stefania Casini și Beppe Grillo
29 1979 Mike Bongiorno și Anna Maria Rizzoli Gianni Naso Gianni Ravera
30 1980 Claudio Cecchetto Roberto Benigni și Olimpia Carlisi
31 1981 Eleonora Vallone și Nilla Pizzi
32 1982 Patrizia Rossetti
33 1983 Andrea Giordana Isabel Russinova, |Anna Pettinelli și Emanuela Falcetti
34 1984 Pippo Baudo Edi Angelillo, Elisabetta Gardini, Iris Peynado, Tiziana Pini, Isabella Rocchietta și Viola Simoncioni
35 1985 Patty Brard
36 1986 Loretta Goggi Anna Pettinelli, Sergio Mancinelli și Mauro Micheloni
37 1987 Pippo Baudo Carlo Massarini Marco Ravera 4
38 1988 Miguel Bosé și Gabriella Carlucci
39 1989 Rosita Celentano, Paola Dominguín, Danny Quinn și Gianmarco Tognazzi Kay Sandwick și Clare Ann Matz Adriano Aragozzini 5
40 1990 Johnny Dorelli și Gabriella Carlucci — 4 Palafiori lângă Sanremo
41 1991 Edwige Fenech și Andrea Occhipinti Teatrul Ariston din Sanremo
42 1992 Pippo Baudo Alba Parietti, Brigitte Nielsen și Milly Carlucci
43 1993 Pippo Baudo și Lorella Cuccarini —
44 1994 Pippo Baudo Anna Oxa und Cannelle Pippo Baudo
45 1995 Anna Falchi și Claudia Koll 5
46 1996 Sabrina Ferilli și Valeria Mazza
47 1997 Mike Bongiorno Piero Chiambretti și Valeria Marini Mario Maffucci
48 1998 Raimondo Vianello Eva Herzigová și Veronica Pivetti
49 1999 Fabio Fazio Laetitia Casta și Renato Dulbecco
50 2000 Inés Sastre, Luciano Pavarotti și Teo Teocoli
51 2001 Raffaella Carrà Megan Gale, Massimo Ceccherini și Enrico Papi
52 2002 Pippo Baudo Manuela Arcuri și Vittoria Belvedere Pippo Baudo
53 2003 Serena Autieri și Claudia Gerini
54 2004 Simona Ventura Paola Cortellesi și Gene Gnocchi Tony Renis și Gianmarco Mazzi
55 2005 Paolo Bonolis Antonella Clerici și Federica Felini Paolo Bonolis și Gianmarco Mazzi
56 2006 Giorgio Panariello Ilary Blasi și Victoria Cabello Giorgio Panariello și Gianmarco Mazzi
57 2007 Pippo Baudo și Michelle Hunziker — Pippo Baudo
58 2008 Pippo Baudo și Piero Chiambretti Bianca Guaccero și Andrea Osvárt
59 2009 Paolo Bonolis Luca Laurenti, Paul Sculfor și Alessia Piovan, Nir Lavi și Eleonora Abbagnato, Thyago Alves și Gabriella Pession, Ivan Olita, David Gandy și Maria De Filippi Paolo Bonolis și Gianmarco Mazzi
60 2010 Antonella Clerici — Gianmarco Mazzi
61 2011 Gianni Morandi Belén Rodríguez, Elisabetta Canalis, Luca Bizzarri și Paolo Kessisoglu
62 2012 Rocco Papaleo și Ivana Mrázová
63 2013 Fabio Fazio și Luciana Littizzetto — Fabio Fazio
64 2014
65 2015 Carlo Conti Arisa, Emma Marrone și Rocío Muñoz Morales Carlo Conti
66 2016 Gabriel Garko, Virginia Raffaele și Mădălina Diana Ghenea
67 2017 Carlo Conti și Maria De Filippi —
68 2018 Claudio Baglioni, Michelle Hunziker și Pierfrancesco Favino Claudio Baglioni
69 2019 Claudio Baglioni, Claudio Bisio și Virginia Raffaele
70 2020 Amadeus și Fiorello Diletta Leotta, Rula Jebreal, Emma D’Aquino, Laura Chimenti, Sabrina Salerno, Georgina Rodríguez, Alketa Vejsiu, Antonella Clerici, Francesca Sofia Novello Amadeus
71 2021 Matilda De Angelis, Elodie, Vittoria Ceretti, Beatrice Venezi și Barbara Palombelli
72 2022 Amadeus Ornella Muti, Lorena Cesarini, Drusilla Foer, Maria Chiara Giannetta și Sabrina Ferilli
73 2023 Amadeus cu Gianni Morandi Chiara Ferragni, Francesca Fagnani, Paola Egonu, Chiara Francini

Importanță

modificare

Participanți de succes la nivel internațional

modificare

În zilele noastre, Festivalul de la Sanremo are doar o importanță națională în Italia. Mai devreme - cel mai clar în anii 1950 și 1960 – din festival au apărut numeroase hituri mondiale, ai cărui interpreți au devenit vedete internaționale. Exemple:

Participarea vedetelor internaționale în anii 1960

modificare

La concurs au participat numeroase vedete străine:

Decizie preliminară pentru Concursul muzical Eurovision

modificare
 
Il Volo, câștigător la Sanremo 2015, la Eurovision Song Contest 2015

Din 1956 până în 1966, festivalul a servit și pentru a determina înscrierea Italiei la EConcursul muzical Eurovision .

Din 1967 până în 1997, festivalul a jucat un rol în determinarea contribuției italiene doar în 1972 și 1997. După ce Italia nu mai participase din 1997, revenirea la competiția europeană a avut loc în 2011, Festivalul de la Sanremo jucând un rol important în selecția candidatului italian pentru Concursul muzical Eurovision. Din 2011 până în 2013, RAI a selectat candidații din domeniul participanților la Festivalul de la Sanremo. Din 2015, a fost stipulat că câștigătorul festivalului a primit automat dreptul de a participa la competiția europeană. Totuși, îm 2016, câștigătorul de la Sanremo, Stadio, a refuzat să participe, așa că Francesca Michielin, clasată pe locul al doilea a reprezentat Italia.

În 2021, trupa rock italiană Måneskin a devenit prima trupă care a câștigat atât Festivalul de la Sanremo, cât și Concursul Eurovision, câștigând concursul Eurovision din 2021, intitulat Zitti e buoni.

Competiția principală

modificare
 
Nilla Pizzi was the winner of the first Sanremo Festival, in 1951.
 
Franca Raimondi la ediția din 1966 a festivalului
 
Domenico Modugno after winning the 1959 edition. Modugno won the Festival in 1958, 1959, 1962 and 1966.
 
Sergio Endrigo (left) with Brazilian singer Roberto Carlos after their win in 1968
 
Gigliola Cinquetti and Belgian-Italian Patricia Carli celebrate their victory with the song "Non ho l'età" at the 14th Sanremo Music Festival, 1 February 1964.
 
Bobby Solo, câștigătorul festivalului din 1965
 
Luigi Tenco interpretând cântecul pe 26 ianuarie 1967 cu cîteva ore înainte de sinuciderea sa
 
Adriano Celentano and Claudia Mori câștigători ai ediției din 1970 a festivalului
 
Iva Zanicchi în timpul ediției din 1974 a festivalului
 
Matia Bazar won the Sanremo Music Festival
 
Elisa was the winner of the Sanremo Festival in 2001, with the song "Luce (Tramonti a nord est)"
 
Giorgia won Sanremo in 1995.
 
Francesco Gabbani won the 2017 edition of the festival, earning the right to represent Italy in that year's Eurovision Song Contest.
 
Mahmood won the 2019 edition of the festival, earning the right to represent Italy in that year's Eurovision Song Contest.


Lista câștigătorilor competiției principale cu titlul cântecelor și numele compozitorilor.
Anul Cântec și compozitor Interpret
1951 "Grazie dei fiori"[16]
(Saverio Seracini, Gian Carlo Testoni, Mario Panzeri) 		Nilla Pizzi
1952 "Vola colomba"[16]
(Carlo Concina, Bixio Cherubini) 		Nilla Pizzi
1953 "Viale d'autunno"[17]
(Giovanni D'Anzi) 		Carla Boni & Flo Sandon's
1954 "Tutte le mamme"[18][19]
(Eduardo Falcocchio, Umberto Bertini) 		Giorgio Consolini & Gino Latilla
1955 "Buongiorno tristezza"[20]
(Mario Ruccione, Giuseppe Fiorelli) 		Claudio Villa & Tullio Pane
1956 "Aprite le finestre"[18]
(Virgilio Panzuti, Giuseppe Perotti) 		Franca Raimondi
1957 "Corde della mia chitarra"[17]
(Mario Ruccione, Giuseppe Fiorelli) 		Claudio Villa & Nunzio Gallo
1958 "Nel blu dipinto di blu"[21][22]
(Domenico Modugno, Franco Migliacci) 		Domenico Modugno & Johnny Dorelli
1959 "Piove (Ciao, ciao bambina)"[18]
(Domenico Modugno, Dino Verde) 		Domenico Modugno & Johnny Dorelli
1960 "Romantica"[23]
(Renato Rascel, Dino Verde) 		Tony Dallara & Renato Rascel
1961 "Al di là"[24]
=Carlo Donida, Mogol) 		Betty Curtis & Luciano Tajoli
1962 "Addio, addio"[25]
(Domenico Modugno, Franco Migliacci) 		Domenico Modugno & Claudio Villa
1963 "Uno per tutte"[26]
(Tony Renis, Alberto Testa,Mogol) 		Tony Renis & Emilio Pericoli
1964 "Non ho l'età"[27]
Nicola Salerno, Mario Panzeri, Giancarlo Colonnello) 		Gigliola Cinquetti & Patricia Carli
1965 "Se piangi, se ridi"[28]
(Gianny Marchetti, Bobby Solo, Mogol) 		Bobby Solo & The New Christy Minstrels
1966 "Dio, come ti amo"[29]
(Domenico Modugno) 		Domenico Modugno & Gigliola Cinquetti
1967 "Non pensare a me"[30]
(Eros Sciorilli, Alberto Testa) 		Claudio Villa & Iva Zanicchi
1968 "Canzone per te"[31]
(Sergio Endrigo, Luis Enriquez, Sergio Bardotti) 		Sergio Endrigo & Roberto Carlos
1969 "Zingara"[32]
(Enrico Riccardi, Luigi Albertelli) 		Bobby Solo & Iva Zanicchi
1970 "Chi non lavora non fa l'amore"[33]
(Adriano Celentano, Ferdinando De Luca, Luciano Beretta, =Miki Del Prete) 		Adriano Celentano & Claudia Mori
1971 "Il cuore è uno zingaro"[34]
(Claudio Mattone, Franco Migliacci) 		Nada & Nicola Di Bari
1972 "I giorni dell'arcobaleno"[35]
(Nicola Di Bari, Piero Pintucci, Dalmazio Masini) 		Nicola Di Bari
1973 "Un grande amore e niente più"[36]
(Peppino di Capri, Claudio Mattone, Gianni Wright, Giuseppe Faiella, Franco Califano(\) 		Peppino di Capri
1974 "Ciao cara, come stai?"[37]
Cristiano Malgioglio, Italo Ianne, Claudio Fontana, Antonio Ansoldi) 		Iva Zanicchi
1975 "Ragazza del sud"[38]
(Rosangela Scalabrino) 		Gilda
1976 "Non lo faccio più"[39]
(Salvatore De Pasquale, Fabrizio Berlincioni, Salvatore De Pasquale, Sergio Iodice) 		Peppino di Capri
1977 "Bella da morire"[40]
(Renato Pareti, Alberto Salerno) 		Homo Sapiens
1978 "...E dirsi ciao!"[41]
(Piero Cassano, Carlo Marrale, Antonella Ruggiero, Salvatore Stellitta Giancarlo Golzi) 		Matia Bazar
1979 "Amare"[42]
(Sergio Ortone, Piero Soffic, Pietro Finà) 		Mino Vergnaghi
1980 "Solo noi"[43]
(Toto Cutugno) 		Toto Cutugno
1981 "Per Elisa⁠(d)"[44]
Franco Battiato, Giusto Pio, Alice Visconti) 		Alice
1982 "Storie di tutti i giorni⁠(d)"[45]
(Riccardo Fogli, Maurizio Fabrizio, Guido Morra) 		Riccardo Fogli
1983 "Sarà quel che sarà"[46]
(Maurizio Fabrizio, Roberto Ferri) 		Tiziana Rivale
1984 "Ci sarà"[47]
(Dario Farina, Cristiano Minellono) 		Al Bano & Romina Power
1985 "Se m'innamoro"[48]
(Dario Farina, Cristiano Minellono) 		Ricchi e Poveri
1986 "Adesso tu⁠(d)"[49]
(Eros Ramazzotti, Piero Cassano, Adelio Cogliati) 		Eros Ramazzotti
1987 "Si può dare di più"[50]
(Umberto Tozzi, =Giancarlo Bigazzi, Raffaele Riefoli) 		Gianni Morandi, Enrico Ruggeri & Umberto Tozzi}}
1988 "Perdere l'amore"[51]
(Marcello Marrocchi, Giampiero Artegiani) 		Massimo Ranieri
1989 "Ti lascerò"[52]
(Franco Fasano, Fausto Leali, Franco Ciani, Fabrizio Berlincioni, Sergio Bardotti) 		Anna Oxa & Fausto Leali


1990 "Uomini soli"[53]
(Valerio Negrini, Roby Facchinetti) 		Pooh & Dee Dee Bridgewater
1991 "Se stiamo insieme"[54]
(Riccardo Cocciante, Mogol) 		Riccardo Cocciante
1992 "Portami a ballare"[55]
(Luca Barbarossa) 		Luca Barbarossa
1993 "Mistero"[56]
(Enrico Ruggeri) 		Enrico Ruggeri
1994 "Passerà"[57]
(Aleandro Baldi) 		Aleandro Baldi
1995 "Come saprei"[58]
(Eros Ramazzotti, Vladimiro Tosetto, Adelio Cogliati, Giorgia Todrani) 		Giorgia
1996 "Vorrei incontrarti fra cent'anni"[59]
(Rosalino Cellamare) 		Ron with Tosca
1997 "Fiumi di parole"[60]
(Fabio Ricci, Alessandra Drusian, Carmela Di Domenico) 		Jalisse
1998 "Senza te o con te"[61]
(Massimo Luca, Paola Palma) 		Annalisa Minetti
1999 "Senza pietà"[62]
(Alberto Salerno, Claudio Guidetti) 		Anna Oxa
2000 "Sentimento"[63]
(Fausto Mesolella, Giuseppe D'Argenzio, Ferruccio Spinetti, Domenico Ciaramella, Giuseppe Servillo) 		Piccola Orchestra Avion Travel
2001 "Luce (Tramonti a nord est)"[64]
(Elisa Toffoli, Adelmo Fornaciari) 		Elisa
2002 "Messaggio d'amore"[65]
(Giancarlo Golzi, Piero Cassano) 		Matia Bazar
2003 "Per dire di no"[66]
(Alberto Salerno, Alessia Aquilani) 		Alexia
2004 "L'uomo volante"[67]
(Marco Masini) 		Marco Masini}}
2005 "Angelo"[68]
(Francesco Renga, Maurizio Zapatini) 		Francesco Renga}}
2006 "Vorrei avere il becco"[69]
(Giuseppe Povia) 		Povia
2007 "Ti regalerò una rosa"[70]
(Simone Cristicchi) 		=Simone Cristicchi}}
2008 "Colpo di fulmine"[71]
(Gianna Nannini) 		Giò Di Tonno}} & {{Lola Ponce}}
2009 "La forza mia"[72]
(Paolo Carta) 		Marco Carta⁠(d)
2010 "Per tutte le volte che..."[73]
(Pierdavide Carone}}) 		[[Valerio Scanu}]]}
2011 "Chiamami ancora amore"[74]
(Roberto Vecchioni, Claudio Guidetti) 		Roberto Vecchioni
2012 "Non è l'inferno"[75]
(Francesco Silvestre, Enrico Palmosi, Luca Sala) 		Emma
2013 "L'essenziale"[76]
(Marco Mengoni, Roberto Casalino, Francesco De Benedittis) 		Marco Mengoni
2014 "Controvento"[77]
(Giuseppe Anastasi) 		Arisa
2015 "Grande amore⁠(d)"[78]
(Francesco Boccia, Ciro Esposito) 		Il Volo
2016 "Un giorno mi dirai"
(Saverio Grandi, Gaetano Curreri, Luca Chiaravalli) 		Stadio⁠(d)
2017 "Occidentali's Karma⁠(d)"
(Francesco Gabbani, Filippo Gabbani, Fabio Ilacqua, Luca Chiaravalli) 		Francesco Gabbani
2018 "Non mi avete fatto niente⁠(d)"
(Ermal Meta, Fabrizio Moro, Andrea Febo) 		Ermal Meta & Fabrizio Moro⁠(d)
2019 "Soldi⁠(d)"
(Alessandro Mahmoud, Dardust⁠(d), Charlie Charles⁠(d)) 		Mahmood
2020 "Fai rumore⁠(d)"
(Diodato, Edwyn Roberts) 		Diodato
2021 "Zitti e buoni⁠(d)"
(Damiano David, Ethan Torchio, Thomas Raggi, Victoria De Angelis) 		Måneskin
2022 "Brividi⁠(d)"
(Alessandro Mahmoud, Riccardo Fabbriconi, Michele Zocca) 		Mahmood & Blanco
2023 "Due vite⁠(d)"
(Davide Petrella, Davide Simonetta, Marco Mengoni) 		Marco Mengoni

NSecția debutanților

modificare
 
Eros Ramazzotti was the first winner of the Newcomers section in 1984. He then won the Festival in 1986 competing in the Big Artists section.
 
Riccardo Fogli (center), winner of the 1982 edition of the festival, with Drupi (left), Al Bano, and Romina Power (right)
 
Ricchi e Poveri won the festival in 1985.
 
Anna Oxa and Fausto Leali won the Festival in 1989.
 
Laura Pausini started her career in 1993, when she won the Newcomers section of the Sanremo Music Festival with "La solitudine".
 
Andrea Bocelli won the Newcomers section of the Sanremo Music Festival in 1994 with "Il mare calmo della sera".
Lista câștigătorilor secției debutanților cu titlul cântecelor și numele compozitorilor.
Anul Cântec și compozitor Interpret
1984 "Terra promessa"[47]
(Eros Ramazzotti, Alberto Salerno, Renato Brioschi) 		Eros Ramazzotti
1985 "Niente di più"[48]
(Pietro Magnini, Cavaros) 		Cinzia Corrado
1986 "Grande grande amore"[49]
(Stefano D'Orazio, Maurizio Fabrizio) 		Lena Biolcati
1987 "La notte dei pensieri"[50]
(Luigi Albertelli, Luigi Lopez, Michele Zarrillo) 		Michele Zarrillo
1988 "Canta con noi"[51]
(Marco Battistini, Franco Sacco, Mino Reitano⁠(d), Riccardo Bolognesi) 		Future
1989 "Canzoni"[52]
(Amedeo Minghi⁠(d)) 		Mietta
1990 "Disperato"[79]
(Marco Masini, Giancarlo Bigazzi, Giuseppe Dati) 		Marco Masini
1991 "Le persone inutili"[80]
(Giuseppe Dati, Paolo Vallesi) 		Paolo Vallesi
1992 "Non amarmi"[81]
(Aleandro Baldi, Giancarlo Bigazzi, Marco Falagiani) 		Aleandro Baldi & Francesca Alotta
1993 "La solitudine"[82]
(Pietro Cremonesi, Angelo Valsiglio, Federico Cavalli) 		Laura Pausini
1994 "Il mare calmo della sera"[83]
(Gian Pietro Felisatti, Gloria Nuti, Adelmo Fornaciari) 		Andrea Bocelli
1995 "Le ragazze"[84]
(Claudio Mattone) 		Neri per Caso
1996 "Non ci sto"[85]
(Claudio Mattone) 		Syria
1997 "Amici come prima"[86]
(Paola Iezzi, Chiara Iezzi) 		Paola e Chiara
1998 "Senza te o con te"[87]
(Massimo Luca, Paola Palma) 		Annalisa Minetti
1999 "Oggi sono io"[88]
(Alex Britti) 		Alex Britti
2000 "Semplice sai"[89]
(Frank Minoia, Giovanna Bersola) 		Jenny B
2001 "Stai con me (Forever)"[90]
(Stefano Borzi, Enzo Caterini, Sandro Nasuti) 		Gazosa
2002 "Doppiamente fragili"[91]
(Marco Del Freo, David Marchetti) 		Anna Tatangelo
2003 "Siamo tutti là fuori"[92]
(Emanuela Trane) 		Dolcenera
2005 "Non credo nei miracoli"[93]
(Laura Bonometti, Mario Natale) 		Laura Bono
2006 "Sole negli occhi"[94]
(Riccardo Maffoni) 		Riccardo Maffoni
2007 "Pensa"[95]
(Fabrizio Mobrici) 		Fabrizio Moro
2008 "L'amore"[96]
(Luca Fainello, Roberto Tini, Diego Fainello) 		Sonohra
2009 "Sincerità"[97]
(Giuseppe Anastasi, Maurizio Filardo, Giuseppe Mangiaracina) 		Arisa
2010 "Il linguaggio della resa"[98]
(Tony Maiello, Fio Zanotti, Fabrizio Ferraguzzo, Roberto Cardelli) 		Tony Maiello
2011 "Follia d'amore⁠(d)"[99]
(Raphael Gualazzi) 		Raphael Gualazzi
2012 "È vero (che ci sei)"[100]
(Matteo Bassi, Emiliano Bassi) 		Alessandro Casillo
2013 "Mi servirebbe sapere"[101]
(Antonio Maggio) 		Antonio Maggio
2014 "Nu juorno buono"
(Rocco Pagliarulo, Alessandro Merli, Fabio Clemente) 		Rocco Hunt
2015 "Ritornerò da te"[102]
(Giovanni Caccamo) 		Giovanni Caccamo
2016 "Amen"
(Fabio Illacqua, Francesco Gabbani) 		Francesco Gabbani
2017 "Ora mai"[103]
(Raffaele Esposito, Rory Di Benedetto, Rosario Canale) 		Lele
2018 "Il ballo delle incertezze"
(Niccolò Moriconi) 		Ultimo
2020 "Vai bene così"
(Leo Gassmann, Matteo Costanzo) 		Leo Gassmann⁠(d)
2021 "Polvere da sparo"
(Luca Gaudiano, Francesco Cataldo) 		Gaudiano
2022[104] "Mille Notti"
(Yuri "Yuman" Santos Tavares Carloia, Francesco Cataldo) 		Yuman[105]
2023 "La città che odi"
(Antonio Filipelli, Bcroma, Gianmaria Volpato)[106][107] 		Gianmaria

Premiul criticii

modificare

Premiul Criticii este acordat din 1982, iar din 1996 i s-a dat numele complet Premio della Critica del Festival della Canzone Italiana „Mia Martini”, ca o dedicație pentru câștigătorul primului premiu, care a murit în 1995. Mia Martini deține și recordul pentru cele mai multe premii ale criticii (trei) alături de Patty Pravo și Daniele Silvestri. Dintre nou-veniți, Paola Turci a primit și de trei ori premiul (dacă sunt luate în considerare ambele categorii de nou-veniți ale festivalului din 1989).

Anul Categoria principală Categoria debutanților (din 1984)
Interpret Cântec Interpret Cântec
1982 Mia Martini E non finisce mica il cielo
1983 Matia Bazar Vacanze romane
1984 Patty Pravo Per una bambola Santandrea La fenice
1985 Matia Bazar Souvenir Cristiano De André Bella più di me
Mango Il viaggio
1986 Enrico Ruggeri Rien ne va plus Lena Biolcati Grande grande amore
1987 Fiorella Mannoia Quello che le donne non dicono Paola Turci Primo tango
1988 Fiorella Mannoia Le notti di maggio Paola Turci Sarò bellissima
1989 Mia Martini Almeno tu nell’universo Mietta Canzoni
(Paola Turci) (Bambini)C
1990 Mia Martini La nevicata del ’56 Marco Masini Disperato
1991 Enzo Jannacci La fotografia Timoria L’uomo che ride
1992 Nuova Compagnia di Canto Popolare Pe’ dispietto Aeroplanitaliani Zitti zitti (Il silenzio è d’oro)
1993 Cristiano De André Dietro la porta Angela Baraldi A piedi nudi
1994 Giorgio Faletti Signor tenente Baraonna I giardini d’Alhambra
1995 Giorgia Come saprei Gloria Le voci di dentro
1996 Elio e le Storie Tese La terra dei cachi Marina Rei Al di là di questi anni
1997 Patty Pravo …E dimmi che non vuoi morire Niccolò Fabi Capelli
1998 Piccola Orchestra Avion Travel Dormi e sogna Eramo & Passavanti Senza confini
1999 Daniele Silvestri Aria Quintorigo Rospo
2000 Samuele Bersani Replay Jenny B Semplice sai
Lythium Noël
2001 Elisa Luce (tramonti a nord est) Roberto Angelini Il signor Domani
Francesco Renga Raccontami…
2002 Daniele Silvestri Salirò Archinuè La marcia dei santi
2003 Sergio Cammariere Tutto quello che un uomo Patrizia Laquidara Lividi e fiori
2004 Mario Venuti Crudele
2005 Nicola Arigliano Colpevole
2006 Noa, Carlo Fava und Solis String Quartet Un discorso in generale
2007 Simone Cristicchi Ti regalerò una rosa Fabrizio Moro Pensa
2008 Tricarico Vita tranquilla Frank Head Para parà ra rara
2009 Afterhours Il paese è reale Arisa Sincerità
2010 Malika Ayane Ricomincio da qui Nina Zilli L’uomo che amava le donne
2011 Roberto Vecchioni Chiamami ancora amore Raphael Gualazzi Follia d’amore
2012 Samuele Bersani Un pallone Erica Mou Nella vasca da bagno del tempo
2013 Elio e le Storie Tese La canzone mononota Renzo Rubino Il postino (Amami uomo)
2014 Cristiano De André Invisibili Zibba Senza di te
2015 Malika Ayane Adesso e qui (nostalgico presente) Giovanni Caccamo Ritornerò da te
2016 Patty Pravo Cieli immensi Francesco Gabbani Amen
2017 Ermal Meta Vietato morire Maldestro Canzone per Federica
2018 Ron Almeno pensami Mirkoeilcane Stiamo tutti bene
2019 Daniele Silvestri Argentovivo (Federica Abbate) (Finalmente)D
(Mahmood) (Gioventù bruciata)D
2020 Diodato Fai rumore Eugenio in Via Di Gioia Tsunami
2021 Willie Peyote Mai dire mai (La locura) Wrongonyou Lezioni di volo
2022 Massimo Ranieri Lettera di là dal mare
2023 Colapesce & Dimartino Splash

C Paola Turci a câștigat premiul la „categoria intermediară” Emergenți. D Premiul a fost deja acordat în cadrul competiției Sanremo Giovani 2018.

Bibliografie

modificare
  • Eddy Anselmi: Festival di Sanremo. Almanacco illustrato della Canzone Italiana. Panini, Modena 2009, ISBN 978-88-6346-229-6. 
  • Eddy Anselmi: Il Festival di Sanremo. 70 anni di storie, canzoni, cantanti e serate. DeAgostini, Mailand 2020, ISBN 978-88-511-7661-7. 
  • Adriano Aragozzini: Enciclopedia del Festival di Sanremo. L’Italia della musica e del costume. Rai Eri, Rom 2013, ISBN 978-88-397-1601-9. 
  • Gianni Borgna: L’Italia di Sanremo. Arnoldo Mondadori Editore, 1998, ISBN 88-04-43638-7. 
  • Leonardo Campus: Non solo canzonette. L’Italia della Ricostruzione e del miracolo attraverso il Festival di Sanremo. Le Monnier, 2015, ISBN 978-88-00-74475-1. 
  • Serena Facci / Paolo Soddu: Il festival di Sanremo. Parole e suoni raccontano la nazione. Carocci Editore, Rom 2011, ISBN 978-88-430-5272-1. 
  • Gigi Vesigna: Sanremo è sempre Sanremo. I 50 anni del festival più famoso del mondo. Sperling & Kupfer, Mailand 2000, ISBN 978-88-86845-75-5. 
  • Gigi Vesigna: Vox populi. Voci di sessant’anni della nostra vita. Excelsior 1881, Rom 2010, ISBN 978-88-6158-140-1. 
modificare

Referințe

modificare
  1. ^ „I protagonisti storici del Festival di Sanremo”. la Repubblica.  Text " url- " ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |numr= ignorat (ajutor); |first1= lipsă |last1= în Authors list (ajutor)
  2. ^ Palladini (). „Laura Pausini: nuovo album portafortuna”. Elle.  Parametru necunoscut |ptenume= ignorat (ajutor)
  3. ^ Mario Luzzatto Fegiz (). „Com'è cresciuto il piccolo Eros”. Corriere della Sera. 
  4. ^ „Biografia di Andrea Bocelli”. RAI. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Format:Citate web
  6. ^ t „ESC: Il Volo, non fu facile superare immagine dei bimbi prodigio - Musica” Verificați valoarea |url= (ajutor). . 
  7. ^ Shalvoy, Jessica (). „Meet Måneskin: The Italian Band That Defied the Odds and Brought Rock Back to the U.S”. 
  8. ^ „L'epopea di Luigi De Santis 1928-1934”. Casinò Sanremo. 
  9. ^ Angelo Forgione (19 febbraio 2014). https://angeloforgione.com/2014/02/19/sanremo_napoletano.  Parametru necunoscut |titul= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ https://www.sanremostoria.it/it/arti-mestieri-tradizioni/254-artisti-musicali-e-dello-spettacolo/84-amilcare-rambaldi.html.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ „Quando il Festival di Sanremo era a Viareggio”. .  Parametru necunoscut |autore= ignorat (posibil, |author=?) (ajutor); Parametru necunoscut |sito= ignorat (ajutor)
  12. ^ . https://www.lanazione.it/viareggio/spettacoli/festival-sanremo-origini-1.5014867.  Parametru necunoscut |autore= ignorat (posibil, |author=?) (ajutor); Parametru necunoscut |titluolo= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |sito= ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ VersiliaToday Redazione (). „Quando il Festival della Canzone Italiana era a Viareggio - A spasso con Galatea, Top news Versiliatoday.it”.  Parametru necunoscut |sito= ignorat (ajutor)
  14. ^ Gabriele Levantini. „Il festival perduto: quando Sanremo era Viareggio”.  Parametru necunoscut |dat= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |sito= ignorat (ajutor)
  15. ^ „Sanremo e Viareggio: il primo festival a Viareggio il 25 agosto 1948 – GustarViaggiando”. 
  16. ^ a b Assante, Ernesto (). „Addio a Nilla Pizzi con la sua voce fece cantare l'Italia”. la Repubblica (în italiană). 
  17. ^ a b „Il Festival di Sanremo – I vincitori degli anni '50” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  18. ^ a b c Format:Citst web
  19. ^ Gallori, Paolo (). „La storia del Festival – Gli anni Cinquanta e Sessanta”. la Repubblica. 
  20. ^ „16 Years of Songs”. Billboard. . p. 56. 
  21. ^ „Domenico Modugno; Recorded 'Volare'”. Los Angeles Times. . Accesat în . 
  22. ^ Silenzi, Andrea (). „1958: con Domenico Modugno Sanremo comincia a Volare” (în italiană). la Repubblica. Accesat în . 
  23. ^ Tettamanti, Franco (). „1957, Tony Dallara il principe degli urlatori”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în . 
  24. ^ „Festival di Sanremo del 1961”. www.festival.vivasanremo.com. 
  25. ^ „Sanremo 1962 – Storia e storie del Festival”. RAI. 
  26. ^ „Festival di Sanremo del 1963”. www.festival.vivasanremo.com. 
  27. ^ „Festival di Sanremo del 1964”. www.festival.vivasanremo.com. 
  28. ^ „Sanremo 1965 – Storia e storie del festival”. RAI. 
  29. ^ „Sanremo 1966 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  30. ^ „Sanremo 1967 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  31. ^ „Sanremo 1968 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  32. ^ „Sanremo 1969 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  33. ^ „Sanremo 1970 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  34. ^ (în italiană). RAI http://www.sanremo.rai.it/dl/portali/site/articolo/ContentItem-ceb6213e-1273-488b-8ec9-fc338e79d83f.html.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  35. ^ „Sanremo 1972 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  36. ^ „Sanremo 1973 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  37. ^ „Sanremo 1974 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  38. ^ „Sanremo 1975 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  39. ^ „Sanremo 1976 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  40. ^ „Sanremo 1977 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  41. ^ „Sanremo 1978 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  42. ^ „Sanremo 1979 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Accesat în . 
  43. ^ „Festival di Sanremo del 1980” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Accesat în . 
  44. ^ „Sanremo 1981 – Storia e storie del festival” (în italiană). RAI. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ {{Cite web | url = http://www.radio.rai.it/radioscrigno/trasmettiamo/trasmettiamo_lancio.cfm?Q_IDSCHEDA=26 | publisher = RAI | language = it | access-date = 17 August 2011 | title = Festival di Sanremo 1982. I vincitori.
  46. ^ {{Cite web | url = http://www.festival.vivasanremo.com/1983.htm Arhivat în , la Wayback Machine. | publisher = www.festival.vivasanremo.com | language = it | access-date = 17 August 2011 | title = Festival di Sanremo del 1983}
  47. ^ a b „Festival di Sanremo del 1984” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Accesat în . 
  48. ^ a b „Festival di Sanremo del 1985” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Accesat în . 
  49. ^ a b „Festival di Sanremo del 1986” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Accesat în . 
  50. ^ a b „Festival di Sanremo del 1987” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Accesat în . 
  51. ^ a b „Festival di Sanremo del 1988” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Accesat în . 
  52. ^ a b {{Cite web | url = http://www.festival.vivasanremo.com/1989.htm | publisher = www.festival.vivasanremo.com | language = it | access-date = 17 August 2011 | title = Festival di Sanremo del 1989 |
  53. ^ Maria Pia Fusco (). „Pooh e Dee Dee in trionfo”. la Repubblica. Accesat în . 
  54. ^ {{Citat web | url = http://www.repubblica.it/online/tuttosanremo_dossier/sto91/sto91/sto91.html | work = la Repubblica | titlu = Sanremo – 50 anni di storia – 1991 – Se stiamo insieme
  55. ^ Mario Luzzatto Fegiz (). „Mamma, mormora ancora Sanremo”. Corriere della Sera. Accesat în . 
  56. ^ Maria Pia Fusco (). „Sanremo: vince Ruggeri”.  Parametru necunoscut |llurare= ignorat (ajutor)
  57. ^ Maria Pia Fusco (). „Vincono Baldi e Bocelli”. la Repubblica. 
  58. ^ {{Citat web | url = http://archiviostorico.corriere.it/1995/marzo/05/Giorgia_cantante_della_porta_accanto_co_10_9503054231.shtml | lucrare = Corriere della Sera | dată = 5 March 1995 | titlu = Giorgia, la cantante della porta accanto va in Campidoglio | prenume = Valerio | nume = Cappelli }
  59. ^ Castaldo, Gino (). „Sanremo, la vittoria è di Ron”. la Repubblica. 
  60. ^ {{Citat web | url = http://archiviostorico.corriere.it/1997/febbraio/24/Per_Jalisse_dopo_vittoria_Festival_co_0_97022411004.shtml | work = Corriere della Sera | dată = 24 February 1997 | titlu = Per i Jalisse dopo la vittoria al Festival, i veleni |
  61. ^ Mario Luzzatto Fegiz, Maria Volpe (). „La Minetti conquista Sanremo”. Corriere della Sera. 
  62. ^ Maria Pia Fusco (). „Anna Oxa regina a Sanremo”. la Repubblica. 
  63. ^ „Sanremo Big, ecco la classifica completa”. Rockol.it. . 
  64. ^ „Sanremo, Elisa batte Giorgia e vince il Festival delle donne”. Corriere della Sera. . 
  65. ^ „Successo annunciato: il Festival ai Matia Bazar”. Corriere della Sera. . 
  66. ^ „Alexia batte Alex nella volata di Sanremo”. Corriere della Sera. . 
  67. ^ „L'Uomo volante di Masini conquista Sanremo”. Corriere della Sera. 
  68. ^ Laffranchi, Andrea (). „Una canzone per la figlia (l' amore che fa vincere)”. Corriere della Sera (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ „Il Festival a Povia, vince la poesia del piccione”. Corriere della Sera (în italiană). . Arhivat din original la . 
  70. ^ Vitali, Alessandra. „Sanremo, il trionfo di Cristicchi e Al Bano si prende la rivincita”. la Repubblica (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  71. ^ „Trionfano Giò di Tonno e Lola Ponce”. Corriere della Sera (în italiană). . Arhivat din original la . 
  72. ^ Mannucci, Stefano (). „Vince il talento di Amici”. Il Tempo (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  73. ^ „Valerio Scanu è il vincitore di Sanremo. Pubblico in rivolta per gli eliminati”. Corriere della Sera (în italiană). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ „Professore conquista il Festival: "Non me l'aspettavo mai...."”. Corriere della Sera (în italiană). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ Vitali, Alessandra (). „Torna Celentano, vince Emma. Il podio è rosa, con Arisa e Noemi”. la Repubblica (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  76. ^ „Sanremo, vince Mengoni”. La Stampa⁠(d) (în italiană). . Arhivat din original la . Accesat în .d)&rft.atitle=Sanremo, vince Mengoni&rft.date=2013-02-17&rft_id=http://www.lastampa.it/2013/02/17/spettacoli/festival-di-sanremo/2013/sanremo-i-tre-finalisti-sono-mengoni-moda-e-gli-elii-Ety1MEYuC3CifpfZZvOTNK/pagina.html&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Festivalul de la Sanremo" class="Z3988"> 
  77. ^ Vitali, Alessandra (). „Sanremo, vince Mengoni”. la Repubblica (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  78. ^ „Il Volo conquista Sanremo”. Agenzia Ansa. Agenzia Nazionale Stampa Associata⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ „Festival di Sanremo del 1990” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ „Festival di Sanremo del 1991” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  81. ^ „Festival di Sanremo del 1992” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  82. ^ „Festival di Sanremo del 1993” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ „Festival di Sanremo del 1994” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  84. ^ „Festival di Sanremo del 1995” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  85. ^ „Festival di Sanremo del 1996” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  86. ^ „Festival di Sanremo del 1997” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  87. ^ „Festival di Sanremo del 1998” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  88. ^ „Festival di Sanremo del 1999” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ „Festival di Sanremo del 2000” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  90. ^ „Festival di Sanremo del 2001” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  91. ^ „Festival di Sanremo del 2002” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  92. ^ „Festival di Sanremo del 2003” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  93. ^ „Festival di Sanremo del 2005” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  94. ^ „Festival di Sanremo del 2006” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  95. ^ „Festival di Sanremo del 2007” (în italiană). www.festival.vivasanremo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  96. ^ Vitali, Alessandro (). „Giovani, vincono i Sonohra e Jovanotti viola la par condicio” (în italiană). la Repubblica. Arhivat din original la . Accesat în . 
  97. ^ „Arisa conquista il Festival” (în italiană). la Repubblica. Arhivat din original la . Accesat în . 
  98. ^ Accardo, Mariella (). „Il Sanremo di Tony Maiello: "Il calore di Castellammare mi ha scaldato il cuore"”. Corriere del Mezzogiorno (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  99. ^ „Sanremo: con Raphael Gualazzi al festival torna a vincere Caterina Caselli” (în italiană). Adnkronos⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în .d)&rft.date=2011-02-19&rft_id=http://www.adnkronos.com/IGN/News/Spettacolo/Sanremo-con-Raphael-Gualazzi-al-festival-torna-a-vincere-Caterina-Caselli_311703807397.html&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:Festivalul de la Sanremo" class="Z3988"> 
  100. ^ Conti, Andrea (). „Alessandro Casillo: Così ho vinto Sanremo”. TGCOM (în italiană). Mediaset. Arhivat din original la . Accesat în . 
  101. ^ Vitali, Alessandra (). „Festival di Sanremo vintage. Giovani, vince Antonio Maggio”. la Repubblica (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  102. ^ Vitali, Alessandra (). „Sanremo, escono Tatangelo, Raf, Fabian, Biggio&Mandelli. Caccamo vince le Nuove proposte”. la Repubblica (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  103. ^ Vitali, Alessandra (). „Sanremo, Lele vincitore dei Giovani. Campioni, quattro tornano a casa”. la Repubblica (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  104. ^ The competition was held in December 2021, but the Nuove Proposte section was for the 72nd edition of the annual Sanremo Music Festival, held in 2022; https://www.vanityfair.it/article/sanremo-giovani-2022-vince-yuman-big-tananai-matteo-romano-titoli-canzoni-foto
  105. ^ Basso, Fabrizio (). „Sanremo Giovani 2022, Yuman, Tananai e Matteo Romano sono i vincitori”. tg24.sky.it (în italiană). Accesat în . 
  106. ^ Graziola, Alberto (). „Sanremo Giovani 2022, vincitori, titoli delle 28 canzoni”. TvBlog (în italiană). Accesat în . 
  107. ^ „Video Intervista – gIANMARIA: "La città che odi" è un colore nuovo per la mia musica”. Newsic.it (în italiană). . Accesat în . 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Festivalul_de_la_Sanremo&oldid=16346271