Farsă

Farsa este, la origine, un scurt interludiu comic, introdus în misterele medievale, sau în sens larg în piese cu subiecte grave. Ele și-au conservat acest nume, (împrumutat de la verbul din limba franceză veche "farcir", a umple, a îndopa un curcan) chiar în momentul când au început să fie reprezentate separat. În franceză cuvântul a intrat din limba latină unde "farcire" avea același sens.

Farsele conțin elemente specifice teatrului popular. Farsele au legătură cu umorul burlesc, intenția ei este să smulgă hohote de râs, e o comedie joasă, din registrul clovneriei, comicului bazat pe gag-uri fizice, pălmuieli etc.

Farsa se caracterizează prin acțiuni fizice exagerate și repetate, exagerare a caracterelor sau situației comice, situații absurde sau surprinzătoare. Personaje și dialogurile au, din aceste motive, un rol mai curând secundar în economia farselor.

În literatura clasică urmele unor farse pot fi descoperite la Plaut și Aristofan. E foarte greu să descoperi farse autentice, ele au intrat în componența altor specii, cum ar fi comediile de moravuri sau intrigă. Primele piese care pot fi caracterizate drept farse autentice au apărut în Franța Evului mediu. Ele se înrudesc cu alte specii, mai exact cu fabliau și cu sotie. În Franța cele mai cunoscute farse medievale sunt:

Farsa Maestrului Pathelin (aproximativ 1465)
Farsa lui Cuvier

Farsele se răspândesc mai apoi în teatrul european, trecând prin piesele lui Cristophore Marlowe sau William Shakespeare ca să ajungă la dramaturgi moderni cum ar fi Anton Pavlovici Cehov sau Jean Anouilh.

Vezi și

Bibliografie

Definiția farsei in J.A. Cuddon Dictionary of Literary Terms and Literary Theory, Penguin Books, 1991

Legături externe

Cele mai mari farse și înscenări din istoria omenirii^{[nefuncțională]}, 27 decembrie 2006, Gabriel Tudor, Revista Magazin
Top 5 cele mai ingenioase farse din istorie, 6 septembrie 2013, Adevărul - articol Historia Arhivat în 7 ianuarie 2014, la Wayback Machine.
Mari actori care joacă feste^{[nefuncțională]}, 27 martie 2005, Adrian Vaduva, Jurnalul Național
Aristotel s-a „ars” și el^{[nefuncțională]}, 27 martie 2005, Dana Andronie, Jurnalul Național
Ai minte, ai și poante^{[nefuncțională]}, 27 martie 2005, Simona Ecovoiu, Jurnalul Național
Poante răsuflate^{[nefuncțională]}, 27 martie 2005, Catalina Iancu, Jurnalul Național