Dietrich de Meissen

Date personale
Dietrich I
Margraf de Meissen și de Luzacia
Dietrich I de Meissen (piatră funerară, c. 1692)
Născut	1162^[1]
Decedat	18 februarie 1221 (59 de ani)^[1]
Înmormântat	Mănăstirea Altzella[*]
Părinți	Otto al II-lea de Meissen Hedviga de Ballenstedt[*]
Frați și surori	Albert I de Meissen Adelheid von Meißen[*]
Căsătorit cu	Jutta de Turingia (din 1194)
Copii	Henric al III-lea de Meissen Dietrich al II-lea de Meissen[]^[2] Hedviga de Meissen[] Heinrich von Meißen[]^[2] Otto von Meißen[]^[2] Conrad von Meißen[]^[2] Sophie von Meißen[]^[2]^[3] Jutta von Meißen[*]^[2]
Ocupație	margraf
Limbi vorbite	limba germană
Apartenență nobiliară
Titluri	margraf de Meissen[] (1198–1221) Margrave of Lusatia[] (1210–1221)
Familie nobiliară	Casa de Wettin
Modifică date / text

Dietrich I sau Theodoric I, supranumit cel Asuprit (n. 1162 – d. 18 februarie 1221), aparținând Casei de Wettin, a fost margraf de Meissen din 1198 și margraf de Luzacia (în germană Lausitz) din 1210 sub numele Dietrich al III-lea.

Biografie

Dietrich a fost cel de al doilea fiu al margrafului Otto al II-lea de Meissen și al soției sale, Hedviga de Brandenburg. Dietrich s-a aflat în conflict cu fratele său mai tânăr, Albert cel Bătrân, ca urmare a faptului că mama sa îl convinsese pe Otto să modifice succesiunea, astfel încât Dietrich să primească titlul de margraf de Meissen, iar Albert pe cel de margraf de Weißenfels. Albert l-a capturat pe tatăl său pentru a-l sili să revină asupra deciziei în favoarea sa. După ce Otto a fost eliberat ca urmare a intervenției împăratului Frederic I Barbarossa, disputa a reizbucnit în 1190. Albert a reintrat în posesia Mărcii de Meissen preluându-l de la fratele său. Dietrich a încercat să recapete controlul asupra margrafiatului cu sprijinul landgrafului Herman I de Turingia, cu a cărui soră se căsătorise. În 1195 Albert a plecat într-un pelerinaj în Palestina.^[4]

Dietrich I și Henric al III-lea, margrafi de Meissen (detaliu din Fürstenzug, Palatul din Dresda)

După moartea lui Albert, survenită în 1195, în lipsa unor moștenitori direcți ai acestuia, Meissen, cu bogatele sale mine, a fost preluat de împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen, ca feudă a Sfântului Imperiu Roman. În cele din urmă, Dietrich a reintrat în posesia moștenirii sale, la doi ani după moartea lui Henric.

În timpul luptei pentru putere în imperiul romano-german dusă între Filip de Suabia și Otto de Braunschweig, Filip i-a acordat din nou lui Dietrich stăpânirea asupra mărcii de Meissen. După acel moment, Dietrich s-a aflat în tabăra lui Fillip, rămânând fidel familiei Hohenstaufen chiar și după ce Filip a fost asasinat în 1208.

Dietrich a fost atras în dispute cu cetățenii orașului Leipzig și cu nobilimea din Meißen. După un asediu inutil al orașului Leipzig în 1217, el a fost de acord să treacă la negocieri, însă imediat după aceea a ocupat orașul prin vicleșug, i-a distrus zidurile și a construit trei castele în interiorul cetății, în care au staționat trupele sale.^[4]

Margraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, probabil otrăvit de medicul său, instigat de cetățenii orașului Leipzig și de nobilimea nemulțumită. El a lăsat în urmă o văduvă, Jutta de Turingia, fiica landgrafului Herman I de Turingia. Unii dintre copiii lor se stinseseră deja din viață.^[4]

Căsătorie și descendenți

Dietrich a fost căsătorit cu Iutta de Turingia (1184–1235), fiica landgrafului Hermann I de Turingia. Unii dintre copiii lui Dietrich au murit tineri, însă existența a opt dintre ei este atestată documentar:

Hedviga (d. 1249) căsătorită cu contele Dietrich al V-lea de Cleve (n. 1185 – d. 1260);
Otto (d. înainte de 1215);
Sofia (d. 1280) căsătorită cu contele Henric de Henneberg-Schleusingen (d. 1262);
Conrad (fiu nelegitim), călugăr la Mănăstirea Petersberg din Erfurt;
Iutta;
Henric cel Ilustru (n.c. 1215 – d. 1288), 1221 margraf de Meissen și Luzacia, din 1247 și conte palatin de Saxonia și landgraf de Turingia;
Dietrich (fiu nelegitim, n.c. 1190 – d. 1272), episcop de Naumburg;
Heinrich (fiu nelegitim, d. 1259), prevost al Catedralei din Meissen.

Note

^ ^a ^b IdRef
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f The Peerage
^ Genealogics
^ ^a ^b ^c Heinrich Theodor Flathe: Dietrich der Bedrängte. In: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volume 5, Duncker & Humblot, Leipzig 1877, p. 186-187 de

Bibliografie

Helga Wäß: Die Figurengrabplatte Dietrichs von Meißen. În: Helga Wäß: Form und Wahrnehmung mitteldeutscher Gedächtnisskulptur im 14. Jahrhundert. vol. 2: Katalog ausgewählter Objekte vom Hohen Mittelalter bis zum Anfang des 15. Jahrhunderts., Berlin 2006, ISBN 3-86504-159-0, p. 30 și categ. nr. 8 pp. 27-30.

[ab8d786f35402b689eb932c5af8f2d9d-1] IdRef

[93182849e1f52a0c3a2c846046c30a37-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f The Peerage

[15a9ce51b7f50b2dcbf2a7823d47b1e9-3] Genealogics

[Flathe-4] Heinrich Theodor Flathe: Dietrich der Bedrängte. In: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volume 5, Duncker & Humblot, Leipzig 1877, p. 186-187 de

[1]

[2]

[3]

[4]