Depresiunea Cașin
| Depresiunea Cașin | |
 Imagine spre rama montană a depresiunii: în centru Biserica romano-catolică din Plăieșii de Jos | |
| Nume alternativ | Depresiunea Cașinul Nou Depresiunea Plăieși |
|---|---|
| Localizare | Județul Harghita, România |
| Limite | Munții Ciucului la est, nord și vest Munții Bodoc la sud |
| Coordonate | 46°13′29.39″N 26°5′54.39″E / 46.2248306°N 26.0984417°E |
| Suprafață | 50 km2 |
| Vârsta | Paleocen - Pliocen |
| Roci | Gresii paleocene dure ale flișului extern Roci marno-argiloase ale pânzei de Audia |
| Tip | Tectono-erozivă |
| Ax hidrografic | Râul Cașin |
| Căi principale de comunicație |  DN11B Cozmeni–pasul Cașin–Cașinul Nou–Târgu Secuiesc |
| Localități principale | Comuna Plăieșii de Jos |
| Caracteristici | Lungime: circa 15 km Lățime maximă: aproape 10 km Formă: ovală, alungită pe direcția nord-sud |
Modifică date / text  | |
Depresiunea Cașin (în maghiară Kászoni-medence), numită și Depresiunea Cașinul Nou[1] sau Depresiunea Plăieși[2] este o depresiune intramontană[3] din estul Transilvaniei, România, situată în Carpații Orientali în extremitatea sud-estică a județului Harghita, la limita cu județul Covasna.[4]
Elemente de geologie
modificareEste de origini tectonică și de acumulare[5] (erozivă),[2] fiind situată la limita de contact tectonic dintre zona flișului cretacic cu zona flișului paleogen.[6] Astfel, succesiv eroziunii diferențiale desfășurată la zona de contact dintre gresiile paleocene dure ale flișului extern și rocile marno-argiloase ale pânzei de Audia, în pliocen a avut loc formarea bazinetului depresionar ca efect al unor fenomene tectonice.[3]
Delimitare și elemente de geomorfologie
modificare
Compartimentul depresionar aparține de Munții Ciucului[7] și este limitat la est, nord și vest de către sectorul sud-vestic al acestora, iar la sud de către Munții Bodoc,[1] spre care face trecerea la sud de Pasul Cașin. În sud-estul Munților Ciucului, acesta de asemenea realizează trecerea spre Munții Nemira.[3] Din punctul de vedere al Prof. Dr. Irina Ungureanu, Munții Oituzului trebuiesc însă diferențiați distinct de Munții Ciucului, astfel că aceasta consideră că depresiunea este dominată de Munții Oituzului.[8]
Depresiunea este drenată de râul Cașin,[6] afluent de dreapta al Râului Negru,[2] prin bazinul său hidrografic superior.[6]
Compartimentul depresionar se desfășoară pe o lungime de circa 15 km, din apropierea văii Uzului până în aval de Iacobeni, având o lățime maximă de aproape 10 km.[3] Forma sa este ovală, alungită pe direcția nord - sud[5] și suprafața de circa 50 de km2.[9] Relieful său are aspect colinar,[3] de sculptură și de acumulare.[9] Înălțimile variază de la 640—650 m în axul depresiunii, pînă la 900—950 m la nivelul ramelor vestică, nordică și estică.[3] (altitudinea medie fiind de 730 m).[5] Înclinarea versanților este slabă, văile sunt largi și frecvent însoțite de terase.[3]
Hidrografie și climă
modificare
Principala sa arteră hidrografică este râul Cașin,[5] iar de-a lungul depresiunii, spre valea acestuia, largă și parțial înmlăștinită, se îndreaptă numeroși afluenți de mici dimensiuni.[10] Un relif interesant se întâlnește pe Valea Despletită, afluent de dreapta al Cașinului. Aici meandrele sunt adâncite și foarte de dezvoltate, de unde apare si numele.[9]
Zona fiind situată la nivelul aureolei mofetice a Carpaților Orientali,[11] pe unele dintre văile sale afluente precum valea Repatului sau a Borvizului se întâlnesc izvoare de apă minerală, cum este cel de la Perla Cașinului[1] de pe pârâul Vinului (afluent al Borviului).[10] Majoritatea izvoarelor minerale sunt situate în partea estică a depresiunii.[9] În compartimentul depresionar apar astfel izvoarele cu cele mai mari mineralizații și debite constante din Munții Ciucului,[10] în zona Cașin-Iacobeni găsindu-se dispersate ape minerale carbonatate, cloro-sodice și sulfuroase, de-a lungul a trei linii de izvoare hidro-minerale cu direcția nord-sud:[12]
- izvoare carbogazoase: Piatra Albă, Repat și pârâul Cașin
- izvoare sulfuroase: Piatra Albă, Repat și Dobai
- izvoarele clorosodice, calcice și magneziene: valea Gheorchianoșul Mic, Gheorchianoșul Mare și pârâul Scroafei
Temperatura apei acestora variază între 7-90 de grade Celsius, cele mai importante izvoare aflându-se la Piatra Albă, Repat, Băile Cașin și Iacobeni.[12]
Prezintă un climat de adăpost, cu puține inversiuni termice[2] și precipitații bogate.
Elemente de geografie umană
modificareLocalitățile din depresiune sunt Plăieșii de Sus, Plăieșii de Jos și Iacobeni, Cașinu Nou [13]
Este traversată de către DN11B Cozmeni–pasul Cașin (sau Nyerges, 870 m altitudine)–Cașinul Nou–Târgu Secuiesc, care o leagă spre nord-est de Depresiunea Ciucului prin Pasul Cașin[1] și spre sud de Depresiunea Târgu Secuiesc[14] prin pasul de vale Cătrușa.[9]
Se îmbuteliază doar apa a două izvoare bicarbonatate calcice, sodice, cu conținut de iod și litiu de la Băile Cașin, sub denumirea Perla Cașinului (Salutaris).[12] Utilizarea cu scop terapeutic a apelor minerale ale izvoareleor „Salutaris”, „Perla Cașinului”, „Scaunul Roșu” și „Plăieși” este consemnată încă din secolul XVIII. Ca efect însă al concurenței Tușnadului și a lipsei unor căi de comunicație moderne, diverse proiecte de amenajare a unei stațiuni balneoclimatice nu au mai fost finalizate cu succes.[15]
-
Pe valea Caşinului: spre Pasul Cătruşa venind dinspre Târgu Secuiesc -
pe valea Caşinului înainte de ieșirea din depresiune, cu obiectivul spre Caşinul Nou -
Coborând dinspre Plăieșii de Jos spre Cașinul Nou -
Centrul depresiunii: cu obiectivul spre sud-vest -
Ieșirea din Plăieșii de Jos, spre Cașinul Nou
Referințe
modificare- ^ a b c d Rusu Constantin & Stănescu, C. (cartograf); Munții Ciucului – Harta turistică; 1988
- ^ a b c d Săndulache, Marius (lector); Carpații Orientali (arhivă); Facultatea de Geografie, Universitatea București; accesat la 29 septembrie 2019
- ^ a b c d e f g Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Relieful
- ^ Harta Județului Harghita 1:170.000 Arhivat în , la Wayback Machine.; Ed. Stiefel; accsat la 2 septembrie 2019
- ^ a b c d Badea, Lucian; Geografia României, Vol. 3; Ed. Academiei Republichii Socialiste Romānia; 1983; p. 164; accesat la 29 septembrie 2019
- ^ a b c Makfalvi, Zoltán; Szekeres, Alexandru; Harghita: monografie; Ed. Sport-Turism, 1979; p. 18; accesat la 29 septembrie 2019
- ^ Posea, Grigore; Geografia Fizică a României, Partea I; Editura Fundației România de Mâine; București; 2006, ISBN 978-973-725-712-3; p. 193
- ^ Irina Ungureanu; Geografia Carpaților și Subcarpaților, Note de curs; Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”; Iași; 2004; Munții Oituzului-2.1.5. Unități spațiale-2.1. Regiunea Carpaților Orientali-2. Regiunile geografice ale Carpaților
- ^ a b c d e Iancu, Mihai; Elevi, să ne cunoaștem patria !; Ed. Didactică si Pedagogică; 1982; Subcap: Depresiunea Plăieși (Cașin), vatră de veche sălășluire; accesat la 4 octombrie 2019
- ^ a b c Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Rețeaua hidrografică
- ^ Buga, Oleg; Geografia Turismului, Suport de curs; Bălți; 2013; p. 83
- ^ a b c Consiliul Județean Harghita; Băile Cașin; harghita.ro; accesat la 29 septembrie 2019
- ^ Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Traseul 18. Vîrful Agăș (1 369 m) — vîrful Cristur (1 378 m) — cota 1 271 m — valea Oregul — valea Uzului („La Ocoliș") — extremitatea estică a culmii Cotorca
- ^ Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Rețeaua rutieră
- ^ Ciucului, Constantin & Talabă, 1988, Traseul 20. Plăieșii de Sus — Vîrful Repatului (1 292 m) — Vîrful Smochinei (1 190 m) — Izvorul „Perla Cașinului" — Pîrîul Borvizului — Iacobeni
Bibliografie
modificare- Rusu, Constantin & Talabă, I. & Lupașcu, Gh.; Ciucului Rusu Constantin & Stănescu, C. (cartograf); Harta; 1988, Colecția Munții Noștri; Ed. Abeona; 1992
Legături externe
modificare
- en Kászon micro-region (about):
- Kászon Micro Region; transylvaniaspabook.wordpress.com
- Matefy, Maria & Koszta, Csaba János & Gîdea, Mihai; The microeregional programme in Harghita County, in behalf of LEADER, Scientific Papers. „Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development”, Volume 10, Issue 3/2010; Bucharest; RAWEX COMS Publishing House in co-editing with DO-MINOR Publishing; ISSN 1844- 5640; pp. 219-224