David Dixon Porter
| David Dixon Porter | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Chester(d), Pennsylvania, SUA[6] |
| Decedat | (77 de ani)[1][2][3][4][5] Washington, D.C., District of Columbia, SUA[6] |
| Înmormântat | Cimitirul național Arlington[*][6] |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Părinți | David Porter[*][7] Evelina Anderson[*][7] |
| Frați și surori | William D. Porter[*] |
| Căsătorit cu | George Ann Patterson[*][7] |
| Copii | Carlisle Patterson Porter[*][6] |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii[6] |
| Ocupație | ofițer scriitor |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Activitate | |
| Ramura | United States Navy Union Navy[*] |
| Gradul | amiral |
| Bătălii / Războaie | Războiul Civil American Războiul mexicano-american |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
David Dixon Porter (n. , Chester(d), Pennsylvania, SUA – d. , Washington, D.C., District of Columbia, SUA) a fost un amiral al Marinei Statelor Unite și membru al uneia dintre cele mai distinse familii din istoria Marinei SUA. A fost al doilea ofițer al Marinei SUA care a ajuns vreodată la gradul de amiral, după fratele său adoptiv David G. Farragut, și a contribuit la îmbunătățirea Marinei ca superintendent(d) al Academiei Navale a SUA, după ce s-a distins în serviciu în timpul Războiul Civil American.
Biografie
modificarePorter a început serviciul naval ca midshipman (cadet sau aspirant) la vârsta de 10 ani sub comanda tatălui său, comodorul David Porter(d), pe fregata USS John Adams(en)[traduceți]. Pentru tot restul vieții, a fost asociat cu marea. Porter a servit în Războiul Americano-Mexican în atacul asupra fortului din orașul Vera Cruz. La izbucnirea Războiului Civil, el a fost implicat într-un plan al Uniunii de a menține controlul asupra Fortului Pickens(d), lângă Pensacola, Florida; execuția acestui plan a perturbat însă efortul de a elibera garnizoana de la Fort Sumter, și a dus la căderea Fortului Sumter. Porter a comandat o flotilă independentă de bărci cu mortiere la capturarea New Orleansului(d). Mai târziu, el a fost avansat la gradul de contraamiral (temporar) la comanda Escadronului Râului Mississippi, care a cooperat cu armata sub comanda generalului-maior Ulysses S. Grant în campania de la Vicksburg(d). După căderea Vicksburgului, a condus forțele navale în dificila Campanie de pe Red River(d) din Louisiana. La sfârșitul anului 1864, Porter a fost transferat din interiorul continentului pe coasta Atlanticului, unde a condus Marina SUA în atacurile comune asupra Fortului Fisher(d), ultima acțiune navală semnificativă a războiului.
Porter a muncit pentru ridicarea standardelor Marinei SUA, din funcția de superintendent al Academiei Navale după restaurarea ei la Annapolis. A inițiat reforme în curriculum pentru a crește profesionalismul. În primele zile ale administrației președintelui Grant, Porter a fost secretar de facto al Marinei. Când fratele său adoptiv, David G. Farragut, a fost avansat de la gradul de vice-amiral la cel de amiral, Porter și-a ocupat funcția anterioară; la fel, când Farragut a murit, Porter a devenit al doilea om care deținea nou-înființatul grad de amiral. El a adunat un corp de ofițeri cu aceleași concepții ca el, dedicați reformei Marinei.
Administrația Departamentului Marinei sub conducerea lui Porter a stârnit o opoziție puternică din partea unor membri ai Congresului, care l-au forțat pe secretarul Marinei Adolph E. Borie(d) să demisioneze. Înlocuitorul său, George Robeson(d), a redus puterea lui Porter și l-a împins într-o ușoară tranziție spre pensionare în 1875.
Note
modificare- ^ a b David Dixon Porter, Find a Grave, accesat în
- ^ a b David Dixon Porter, SNAC, accesat în
- ^ a b David Dixon Porter, Autoritatea BnF
- ^ a b David Dixon Porter, Dreadnought Project
- ^ a b Adm. David Dixon Porter, Kindred BritainKindred Britain&rft_id=http://kindred.stanford.edu&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:David Dixon Porter" class="Z3988">
- ^ a b c d e Find a Grave, accesat în
- ^ a b c Kindred BritainKindred Britain&rft_id=http://kindred.stanford.edu&rfr_id=info:sid/ro.wikipedia.org:David Dixon Porter" class="Z3988">
Bibliografie
modificare- Duffy, James P., Lincoln's Admiral: the Civil War Campaigns of David Farragut. Wiley, 1997. pp. 276 ISBN: 0-471-04208-0
- Fonvielle, Chris E. Jr., The Wilmington Campaign: Last Rays of Departing Hope. Campbell, CA: Savas, 1997. ISBN: 1-882810-09-0
- Hearn, Chester G., The Capture of New Orleans 1862. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1995. ISBN: 0-8071-1945-8
- Hearn, Chester G., Admiral David Dixon Porter: the Civil War Years. Annapolis: Naval Institute Press, 1996. ISBN: 1-55750-353-2
- Lewis, Paul, Yankee Admiral: a Biography of David Dixon Porter. David McKay Co., 1968.
- Melia, Tamara Moser, "David Dixon Porter: Fighting Sailor", in Bradford, James C. (ed.), Captains of the Old Steam Navy: Makers of the American Naval Tradition, 1840–1880. Annapolis: Naval Institute Press, 1986. ISBN: 0-87021-013-0
- Musicant, Ivan, Divided Waters: the Naval History of the Civil War. New York: HarperCollins, 1995. ISBN: 0-06-016482-4
- Porter, David Dixon (). Incidents and Anecdotes of the Civil War. New York: D. Appleton and Company. Accesat în .
incidents and anecdotes of the civil war.
- Soley, James Russell (). Admiral Porter. New York: D. Appleton.
- Welles, Gideon, The Diary of Gideon Welles (Edgar T. Welles, editor). 3 volumes. New York: Houghton Mifflin, 1911.
- West, Richard S. Jr. (). The Second Admiral: a Life of David Dixon Porter. New York: Coward-McCann.