Dacia 1100
| Dacia 1100 | |
 | |
| Prezentare generală | |
|---|---|
| Marcă | Dacia |
| Perioadă producție | 1968 - 1971 |
| Asamblat în | România |
| Caroserie | |
| Caroserie | berlină cu 4 uși |
| Platformă | Renault 8 |
| Înrudit cu | Renault 8 |
| Grup motopropulsor | |
| Motorizare | 1108 cmc |
| Cutie de viteze | 4 manuală |
| Dimensiuni | |
| Ampatament | 2.270 mm |
| Lungime | 3.990 mm |
| Lățime | 1.490 mm |
| Înălțime | 1.410 mm |
| Greutate | 760 kg  |
| Cronologie | |
| Succesor | Dacia 1300 |
Modifică date / text  | |
Dacia 1100 a fost primul model de autoturism produs de producătorul român Automobile Dacia S.A., fiind o asamblare în sistem CKD a modelului francez Renault 8. Între 1968 și 1971 au fost produse 37.546 de autoturisme.[1][2]
Căutarea unei licențe
modificareÎn 1965 Nicolae Ceaușescu a fost ales prim-secretar al PCR și decide că trebuie redus efortul valutar făcut cu importul de autoturisme[3]. Pentru a începe producția cât mai rapid și în lipsa unei industrii autohtone moderne care să dezvolte un autoturism nou, Comitetul Central al Partidului lansează o licitație pentru fabricarea unui autoturism de clasă medie, cu un motor de 1000-1300 cmc și o producție anuală de 40.000 - 50.000 de unități.
La licitație s-au înscris următoarele companii și modele:
- Alfa Romeo GT 1300 (lansat în 1965)
- Fiat 1100D (lansat în 1957)
- Morris Mini (lansat în 1959)
- Peugeot 204 (lansat în aprilie 1965)
- Renault 12 (în dezvoltare la momentul respectiv)
Pe 6 septembrie 1966 se semnează la București contractul cadru între statul român și Régie Nationale des Usines Renault. Compania franceză a oferit o lansare concomitentă a noului său model, de ultimă generație, cu varianta românească[4]. În 1969, Renault 12 se lansează la Paris și Dacia 1300 la București.
Acordul, cu o valabilitate de 10 ani, prevede construcția temporară a unui alt model din gama constructorului francez, până la lansarea modelului Renault 12. La început modelul Renault 16 pare să fie preferat de partea română, decizia finală va fi luată în favoarea modelului Renault 8 Major, al cărui preț este mai accesibil pentru clienții români.[4][5]
Noua marcă este denumită Dacia, după numele roman al zonei ocupate de România actuală, iar modelul este numit 1100, de la cilindreea motorului de 1108 cmc.[6]
Pe 16 septembrie 1966[7] se ia decizia de a amplasa fabrica vizavi de Uzina de Piese Auto Colibași, valorificându-se niște hangare construite în 1943 pentru aviație. Construcția fabricii începe în primele zile ale anului 1967 cu asistența Renault[8]. Un an și jumătate mai târziu, pe 1 iulie 1968, se pornesc probele în gol la cele 217 stații de lucru. Pe 3 august 1968 ies primele autoturisme de preserie de pe porțile noii Uzine de Autoturisme Pitești.
Dacia 1100
modificareDacia 1100 era bazată pe Renault 8, o berlină cu tracțiune și motor pe spate.
Modelul a fost disponibil în următoarele culori[9]:
- verde turcoaz (verde 57)
- roșu grenat (roșu 28)
- crem (alb 40)
- gri deschis (gri 83)
- albastru (albastru 68)
Motorul Renault Cléon-Fonte ("Sierra") dezvolta 46 CP (35kW) la 4600 turații și propulsa autoturismul până la 132 km/h. Era montat longitudinal pe spate și răcit cu apă.[8]
Prețul inițial a fost în jur de 55.000 Lei[3], în condițiile în care salariul mediu net în 1968 era de 1.139 Lei[10]. Vânzările totuși au continuat să fie foarte bune, chiar și după ce a fost lansat modelul 1300 în 1969, modelul 1100 fiind fabricat în paralel cu acesta încă 2 ani.
Mașina prim-secretarului
modificare
Primul automobil ieșit pe poarta fabricii la deschiderea din 20 august 1968 a fost făcut cadou Secretarului General al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu. Pe o plachetă comemorativă din compartimentul motorului se poate citi[11]:
Primul autoturism de serie fabricat în RSR. Muncitorii, inginerii și tehnicienii constructori de mașini, vă aduc dumneavoastră tovarășe Nicolae Ceaușescu prinosul de recunoștință pentru inițierea producției de autoturisme în România și pentru grija permanentă ce o purtați dezvoltării industriei noastre socialiste.
În realitate, Nicolae Ceaușescu a primit modelul nr. 75[12]. Acesta se află astăzi în colecția de vehicule cu interes istoric al Automobil Clubul Român[11].
Dacia 1100S
modificare
În 1971 a fost lansat un model cu același motor, dar reglat la 65 CP[13], Dacia 1100S. A fost produs în mai puțin de 100 de unități, fiind disponibil doar pentru competiții și ministerul de interne.[9] A participat la Campionatul Național de Raliuri în anii 1970.
Dacia 1100S poate fi identificată prin cele 4 faruri rotunde.
Producție
modificareInițial, Dacia 1100 era identică cu un Renault 8, doar emblema era diferită. Toate piesele mari erau livrate din Franța și Valladolid, Spania, apoi asamblate în România. Motoarele și cutiile de viteze veneau gata montate, trebuia doar introdus ulei în ele. Caroseria era sudată și vopsită local.
Începând cu 1969, se fabrică în România anvelopele, radiatorul, geamurile[8], precum și instalațiile electrice, tapițeria, scaune. Astfel se putea menține un cost scăzut și un ritm constant de fabricație. Deși producția nu a fost integral asimilată în România, piesele de schimb au fost disponibile destul timp.
| Anul | Exemplare |
|---|---|
| 1968 | 2.030 |
| 1969 | 12.375 |
| 1970 | 12.122 |
| 1971 | 11.019 |
| Total | 37.546 |
Note
modificare- ^ Dacia Group. „2,500,000 Vehicles manufactured by the Dacia Plant in Pitești”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ Autoevolution. „Dacia 1100 (1968-1971)”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ a b Cătălin Budescu. „Mașina națională, rodul francofoniei”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ a b Thompson, Andy (). Cars of Eastern Europe: The Definitive History. Haynes Publishing.
- ^ Alex Sîrbu. „Dacia și uzina de la Mioveni sărbătoresc 50 de ani de existență. Istoria mărcii”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ Automobile-Catalog.com. „1968 Dacia 1100 Sedan”. Accesat în .
- ^ Cornel Șocariciu. „Parfumul Începuturilor”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ a b c Bertalott, Uwe (). Personenwagen aus Osteuropa. Motorbuch Verlag. p. 14. ISBN 978-3-613-03749-6.
- ^ a b „Dacia Clasic - Istoric”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ Ministerul Muncii și Protecției Sociale. „Salariul mediu anual 1938-1990” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b Automobil Clubul Român. „Primul autoturism Dacia produs în România a împlinit 48 de ani”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ Dana Cazacu. „Motivul pentru care Dacia și Nicolae Ceaușescu continuă să aibă o legătură strânsă și în 2020”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ „The history of Dacia”. Arhivat din original în . Accesat în .
Bibliografie
modificare- de Uwe Bertalott: Personenwagen aus Osteuropa. Motorbuch Verlag, Stuttgart, 2015, ISBN 978-3-613-03749-6, P. 14
- de Michael Dünnebier, Eberhard Kittler: Personenkraftwagen sozialistischer Länder. Transpress VEB Verlag für Verkehrswesen, Berlin, 1990, ISBN 978-3344003821, P. 113–116.
- fr Bernard Vermeylen, Voitures des pays de l'Est, E-T-A-I, Boulogne-Billancourt, 2008 ISBN: 9782726888087
- en Andy Thompson: Cars of Eastern Europe: The Definitive History. Haynes Publishing, Sparkford, 2011, ISBN 978-1844259915
