Dărmănești

Pentru alte sensuri, vedeți Dărmănești (dezambiguizare).

Dărmănești (în maghiară Dormánfalva) este un oraș în județul Bacău, Moldova, România, format din localitatea componentă Dărmănești (reședința), și din satele Dărmăneasca, Lapoș, Păgubeni, Plopu și Sălătruc.

Dărmănești

— oraș —

Stemă

Dărmănești

Dărmănești (România)

Poziția geografică

Coordonate: 46°22′1″N 26°29′41″E / 46.36694°N 26.49472°E

Reședință

Localități componente

Dărmănești[*]
Dărmăneasca
Lapoș
Păgubeni
Plopu
Sălătruc

Guvernare

- primar al orașului Dărmănești[*]

Toma Constantin[*]^[1] (PNL, 2016)

Suprafață

- Total

270,43 km²

Populație (2021)

- Total

13.069 locuitori

Fus orar

UTC 2

Prezență online

site web oficial

GeoNames

Poziția localității Dărmănești

Etimologie

Numele așezării pe râul Trotuș, de lângă Comănești, întâlnit și la Dărmănești, Suceava și Dărmănești, Dâmbovița (în zona unde există și Comarnic),^[2] provine dintr-un nume cuman de persoană, întâlnit în registre otomane ca Derman, Durman și Dărman. Potrivit lingvistului bulgar Jordan Zaimov^⁠(bg)^[traduceți], antroponimele menționate sunt forme prescurtate ale lui Deriman (compus din Derim și terminația -an), care la rândul lui este prescurtarea cuvântului Derimir, provenit din verbul dera „a lupta”. Pe de altă parte, Dărman este o combinație între Dărmo (din dărma „lemn gros”,) și terminația -an.^[3]

Potrivit lui Zaimov, formele provin din secolele al XV-lea și al XVI-lea, însă în izvoarele maghiare a fost menționat antroponimul cuman încă din secolul al XIII-lea, ca Dorman[us] sau Derman[us] (1285), ulterior și Dormani (1340), Dormánháza (1406, ulterior Dormánd), familia Dormánházi (1406), Dormán (1477) și altele.^[3] Numele turcic Durman (unde dur-/tur- înseamnă „a sta”, „a opri”, „a rămâne”) a fost întâlnit ca numele unui sat în nordul Crimeii, Dorman în numele unui trib turcic sub stăpânire mongolă, iar Dorman sau Dărman drept conducător al regiunii Branicevo și supus al țarului bulgar George Terter (1280–1292). Ca patronim a fost întâlnit în Moldova și Țara Românească ca Petra Drmana (1499), Dărman căpitan (1563) sau Jonasco Dărman (1636).^[2]

În Bulgaria există satele Dermanci (Dermanče în sursele otomane), Dărmanți, Vrața și Dermanți situat pe râul Vit, la fel precum satul Komarevo, Vrața.^[2] Despre toponimele de tip Komarevo István Schütz^⁠(hu)^[traduceți] a menționat că, alături de Comarnic și Komarni nahiye (menționat într-un registru otoman al Sangeacului de Scutari^⁠(en)^[traduceți] în 1485), sunt tot de origine cumană și au suferit modificări prin rotacism, posibil sub influență română sau aromână.^[4]

În Ungaria există satul Dormánd, Heves, denumit în secolele al XIV-lea și al XV-lea Dormánháza. Mai înainte, satul s-a numit Bogorbesenyő, ceea ce arată și stabilirea pecenegilor.^[5]

Așezare

Orașul se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Harghita, la poalele Munților Nemira, pe malurile râului Trotuș și în bazinul hidrografic al afluentului acestuia, râul Uz. Este traversat de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea-Ciuc. Din acest drum, la Dărmănești se ramifică șoseaua județeană DJ123 care duce spre vest în județul Harghita la Sânmartin (unde se intersectează cu DN12) și Sânsimion (deși porțiunea ce traversează munții nu este asfaltată).^[6] Prin oraș trece și calea ferată Adjud–Comănești–Siculeni, pe care este deservit de halta Valea Uzului și de halta de călători Valea Uzului Haltă.

Demografie

Componența etnică a orașului Dărmănești

Români (83,98%)

Romi (4,11%)

Alte etnii (0,05%)

Necunoscută (11,86%)

Componența confesională a orașului Dărmănești

Ortodocși (70,97%)

Penticostali (9,1%)

Romano-catolici (7,41%)

Alte religii (0,35%)

Necunoscută (12,17%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Dărmănești se ridică la 13.069 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 12.247 de locuitori.^[7] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,98%), cu o minoritate de romi (4,11%), iar pentru 11,86% nu se cunoaște apartenența etnică.^[8] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (70,97%), cu minorități de penticostali (9,1%) și romano-catolici (7,41%), iar pentru 12,17% nu se cunoaște apartenența confesională.^[9]

Dărmănești - evoluția demografică

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație

Orașul Dărmănești este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Toma Constantin[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 2016. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[10]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	12
	Partidul Social Democrat	4
	Alianța pentru Unirea Românilor	1

Istorie

În regiune au avut loc în 1434 lupte între Iliaș Vodă, susținut de poloni, și fratele său Ștefan al II-lea, din care al doilea a ieșit victorios.^[11]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Dărmănești avea statut de comună rurală, făcea parte din plasa Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Dărmănești, Lapoș, Plopu, Păgubeni și Poiana Uzului, cu 3968 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 41 de elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești. Principalii proprietari de terenuri erau principele Alexandru B. Știrbei, Eug. Ghica și statul.^[11]

Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 6000 de locuitori în satele Dărmănești, Dărmăneasca, Lapoș, Plopu, Păgubeni, Poiana Uzului și în cătunul Pivniceri.^[12]

În perioada interbelică a existat fabrica „Dărmănești” de oțet prin distilare uscată a lemnului de fag. Procedeul era cel obișnuit, unde lemnul de fag era introdus în retorte de fontă închise ermetic și încălzite 16 ore. Astfel, în lipsa aerului, lemnul se distila și se obținea în primă fază acid pirolignos, un amestec de acid acetic, acetonă și alcool metilic. Prin tratarea acidului pirolignos cu hidroxid de calciu, acidul acetic era separat prin trecerea în acetat de calciu. Prin separarea acestuia rămânea acetona și alcoolul metilic în amestec, separate la rândul lor prin distilare fracționată. Acetatul de calciu era tratat cu acid sulfuric, separându-se acidul acetic.^[13]

În 1950 comuna a trecut în administrația raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci a apărut și satul Sălătrucu, iar satele Poiana Uzului și Pivniceri au fost desființate și comasate cu satul Dărmănești.^[14]^[15] Comuna a căpătat statut de oraș în 1989.^[16]

Monumente istorice

Palatul Știrbei din Dărmănești, monument istoric de arhitectură de interes național

În orașul Dărmănești se află palatul Știrbei, monument istoric de arhitectură de interes național, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și aflat pe strada Dumbravei. În rest, cinci alte obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: complexul de instalații tehnice hidraulice din cartierul Boiștea, cuprinzând o dârstă hidraulică (datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea), o piuă hidraulică și o vâltoare (ambele de la începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1808, cu adăugiri în 1884); moara de apă Hazaparu (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1813) din satul Lapoș; biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Plopu.

Personalități

Relu Fenechiu (n. 1965), fost ministru al transporturilor
Ioan Ferenț (1886-1933), preot romano-catolic, istoric
Eduard Ferenț (n. 1938), preot romano-catolic, rector al Seminarului Teologic din Iași
Vasile Secăreș (n. 1948), politolog român, profesor, rector și fondator al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative

Note

^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
^ ^a ^b ^c Cumanian ..., Stojanov, 2011, p. 323
^ ^a ^b Cumanian ..., Stojanov, 2011, p. 322
^ Cumanian ..., Stojanov, 2011, p. 324
^ István Vásáry, „Cumans and Tatars. Oriental Military in the Pre-Ottoman Balkans, 1185–1365”, Cambridge University Press, 2005, p. 104
^ Google Maps – Dărmănești (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 14 martie 2014.
^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.
^ ^a ^b Lahovari, George Ioan (1900). „Dărmănești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu.
^ „Comuna Dărmănești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 14 martie 2014.
^ Constantin Scrub, „Excursia de studii a Școalei Politehnice din Iași în regiunile industriale: Bacău, Ardeal și Valea Prahovei”, Institutul de Arte Grafice și Editură „Brawo”, Iași, 1937, p. 188
^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 14 martie 2014.
^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 14 martie 2014.
^ „Legea nr. 2 din 18 aprilie 1989 privind îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România”. LegeOnline.ro. Accesat în 14 martie 2014.

Bibliografie

en bg Valeri Stojanov, „Cumanian Anthroponymics in Bulgaria during the 15th Century”, în Valeristica polyhistorica 1, Selected Contributions to Border Studies of History, Sofia, 2011, pp. 322–324

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dărmănești

La Dărmănești, într-o toamnă, Iulian Ignat, Formula AS - anul 2009, numărul 891

Vezi și

Rafinăria Dărmănești

[ed8e9f874c7e7fc316350343b74472f6-1] Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central

[:0-2] Cumanian ..., Stojanov, 2011, p. 323

[:1-3] Cumanian ..., Stojanov, 2011, p. 322

[4] Cumanian ..., Stojanov, 2011, p. 324

[5] István Vásáry, „Cumans and Tatars. Oriental Military in the Pre-Ottoman Balkans, 1185–1365”, Cambridge University Press, 2005, p. 104

[6] Google Maps – Dărmănești (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 14 martie 2014.

[insse_2011_nat-7] „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.

[insse_2021_etn-8] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[insse_2021_rel-9] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[10] „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.

[MDGR-11] Lahovari, George Ioan (1900). „Dărmănești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu.

[Socec_Drm-12] „Comuna Dărmănești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 14 martie 2014.

[13] Constantin Scrub, „Excursia de studii a Școalei Politehnice din Iași în regiunile industriale: Bacău, Ardeal și Valea Prahovei”, Institutul de Arte Grafice și Editură „Brawo”, Iași, 1937, p. 188

[L3_1968-14] „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 14 martie 2014.

[L2_1968-15] „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 14 martie 2014.

[16] „Legea nr. 2 din 18 aprilie 1989 privind îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România”. LegeOnline.ro. Accesat în 14 martie 2014.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]