Credit

Creditul este o relație bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie, împrumutul acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi). Resursele furnizate de prima parte pot fi fie bunuri, fie îndeplinirea unor promisiuni, fie performanțe.^[1] Cu alte cuvinte, creditul este o metodă de a face reciprocitatea formală, executorie din punct de vedere juridic și extensibilă unui grup mare de persoane fără legătură între ele.

Cămătarul este o persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete (plata unei dobânzi exagerate). Deoarece în trecut au fost și mulți cămătari evrei este poate în parte explicația antisemitismului care a apărut din păcate în Europa. La împrumuturi, se poate împrumuta în afară de o sumă de bani și diferite obiecte.

De asemenea, creditul poate să fie garantat sau negarantat cu un bun sau o proprietate personală.

Credit emis de bancă

Creditele emise de bănci reprezintă cea mai mare parte a creditelor existente. Concepția tradițională conform căreia băncile sunt intermediari între economiști și împrumutați este incorectă. Activitatea bancară modernă constă în crearea de credite.^[2] Creditul este format din două părți, creditul (banii) și datoria corespunzătoare acestuia, care necesită rambursare cu dobândă. Pentru a obține orice tip de împrumut, banca va necesita în mod necesar un set minim de documente de la client, acesta diferă de organizațiile financiare.

Tipuri

Creditul poate să fie de mai multe tipuri:

de nevoi personale, cel mai utilizat;
imobiliar, pentru achiziția unui imobil (apartament sau casă) sau a unui teren;
leasing, pentru achiziția unei mașini, a unui utilaj etc. Deși, tehnic, leasing-ul este un proces financiar neîncadrat în categoria creditelor, modalitatea de a „obține” un bun cu plata acestuia într-un sistem de plăți lunare, asemănător ratelor, îl face să fie de foarte multe ori asociat creditării.

Credit de nevoi personale

Costul creditului este suma suplimentară pe care împrumutatul trebuie să o plătească, în plus față de suma împrumutată. Acesta include dobânda, comisioanele de acordare și orice alte taxe. Unele costuri sunt obligatorii, cerute de creditor ca parte integrantă a contractului de credit. Alte costuri, cum ar fi cele pentru asigurarea creditului, pot fi opționale împrumutatul alege dacă acestea sunt sau nu incluse ca parte a contractului.

Dobânda și alte comisioane sunt prezentate într-o varietate de moduri diferite, dar, în conformitate cu multe regimuri legislative, creditorii sunt obligați să indice toate comisioanele obligatorii sub forma unei rate anuale efective (DAE).^[3] Scopul calculării DAE este de a promova „adevărul în creditare”, de a oferi potențialilor împrumutați o măsură clară a costului real al împrumutului și de a permite efectuarea unei comparații între produse concurente. DAE este calculată pe baza modelului de avansuri și rambursări efectuate în timpul contractului. De obicei, comisioanele opționale nu sunt incluse în calculul DAE.^[4]

Ratele dobânzilor la împrumuturile acordate consumatorilor, fie că este vorba de credite ipotecare sau carduri de credit, sunt cel mai adesea determinate în funcție de un scor de credit.^[5] Calculat de agențiile private de rating de credit sau de birourile de credit centralizate pe baza unor factori precum neplățile anterioare, istoricul plăților și creditul disponibil, persoanele cu scoruri de credit mai mari au acces la DAE-uri mai mici decât cele cu scoruri mai mici.

Vezi și

Note

^ Chorafas, Dimitris N. The management of bond investments and trading of debt. Elsevier Butterworth-Heinemann. p. xii. ISBN 9780080497280. Accesat în 16 ianuarie 2023.
^ „Bank of England Quarterly Bulletin 2014 Q1 - Money Creation in the Modern Economy” (PDF).
^ Finlay, S. (2 februarie 2009). Consumer Credit Fundamentals (în engleză). Springer. ISBN 9780230232792.
^ Finlay, S. (2009). Consumer Credit Fundamentals (ed. 2nd). Palgrave Macmillan.
^ „Scorul de credit FICO: ce înseamnă și de ce este important”. Accesat în 14 ianuarie 2018.

Bibliografie

Falter, Manuel: Die Praxis des Kreditgeschäfts, 17. Auflage, Deutscher Sparkassenverlag, 2007, ISBN 3-09-301364-X
Borchert, Manfred: Geld und Kredit, Oldenbourg, 2003, ISBN 3-486-27420-1

[1] Chorafas, Dimitris N. The management of bond investments and trading of debt. Elsevier Butterworth-Heinemann. p. xii. ISBN 9780080497280. Accesat în 16 ianuarie 2023.

[Money_Creation_in_the_Modern_Economy-2] „Bank of England Quarterly Bulletin 2014 Q1 - Money Creation in the Modern Economy” (PDF).

[3] Finlay, S. (2 februarie 2009). Consumer Credit Fundamentals (în engleză). Springer. ISBN 9780230232792.

[4] Finlay, S. (2009). Consumer Credit Fundamentals (ed. 2nd). Palgrave Macmillan.

[5] „Scorul de credit FICO: ce înseamnă și de ce este important”. Accesat în 14 ianuarie 2018.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]