Limba noastră

«Limba noastră» («Vårt språk») har siden 1994 vært Moldovas nasjonalsang. I en kort periode før dette, var «Deșteaptă-te române» den offisielle nasjonalsangen, som også var Romanias nasjonalsang. Sangen ble skrevet av Alexei Mateevici (1888–1917), som var en veldig kjent moldovsk dikter, mens musikken til sangen er skrevet av Alexandru Cristea (1890–1942). Sangen er egentlig et dikt gjort om til sang. Den har 12 stroffer, men bare 5 av dem blir brukt i sangen.

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară

În adîncuri înfundată

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cîntec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pîinii,

Cînd de vînt se mișcă vara;

In rostirea ei bătrînii

Cu sudori sfințit-au țara.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veșnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeșnici.

Nu veți plînge-atunci amarnic,

Că vi-i limba prea săracă,

Și-ți vedea, cît îi de darnic

Graiul țării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri;

Și citindu-le 'nșirate, -

Te-nfiori adînc și tremuri.

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slava-n ceruri,

Să ne spuie-n hram și-acasă

Veșnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfîntă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plîng și care-o cîntă

Pe la vatra lor țăranii.

Înviați-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,

Stergeți slinul, mucegaiul

Al uitării 'n care geme.

Strîngeți piatra lucitoare

Ce din soare se aprinde -

Și-ți avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

Răsări-va o comoară

În adîncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.