Saltu al enhavo

Limba noastră

El Vikipedio, la libera enciklopedio
Limba noastră
Nia lingvo
“Limba noastră”
nacia himno
lando  Moldavio
kantoteksto Alexei Mateevici
muziko Alexandru Cristea
ekde 1994
muzika ekzemplo

"[[:Dosiero:|Limba noastră]]" [[Dosiero:|180px|noicon|center]]

Ĉu la aŭdigo ne funkcias? Eble helpos la paĝo "media help" (en la angla).
vdr
Moldava poŝtmarko kun la aŭtoro de la himno, Alexei Mateevici

Limba Noastră (rumane: nia lingvo) estas de 1994 la nacia himno de Moldava Respubliko.

Ĝia teksto estas de Alexei Mateevici (1888-1917), la muziko de Alexandru Cristea (18901942).

Inter 1990 kaj 1994 Moldavio havis la saman himnon kiel Rumanio: Deșteaptă-te, române!.

La temo de la himno estas la nacia lingvo; la kanto ne mencias ĝian ekzaktan nomon anstataŭe nomante ĝin "nia lingvo". En la strofoj ĝi estas komparata al diversaj objektoj: trezoro, gem-ĉeno, brulanta fajro, verda folio kaj aliaj.

La himno alvokas la popolon revivigi la uzadon de la lingvo, kaj - samkiel Deșteaptă-te, române!, referencas al vekiĝo el "dormo de morto": popolo tuj vekiĝis el la dormo de morto (himno de Moldavio) kaj vekiĝu, ho rumano, el dormo ŝajna morton (himno de Rumanio).

La originala poemo enhavas dek du strofojn, el kiuj kvin (la 1a, 2a, 5a, 9a kaj 12a) formas la aktuale kantatan himnon; tiuj estas markitaj grase en la teksto.

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le 'nșirate, -
Te-nfiori adânc și tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.

Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Eksteraj ligiloj

[redakti | redakti fonton]