muncitor

Romanian

Etymology

From munci ‎ -tor.

Noun

muncitor m (plural muncitori, feminine equivalent muncitoare)

1. worker, labourer

Adjective

muncitor m or n (feminine singular muncitoare, masculine plural muncitori, feminine and neuter plural muncitoare)

1. working
2. hard-working, industrious

   Synonyms: harnic, activ

Declension

Declension of muncitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	muncitor		muncitoare	muncitori	muncitoare
	definite	muncitorul		muncitoarea	muncitorii	muncitoarele
genitive/ dative	indefinite	muncitor		muncitoare	muncitori	muncitoare
	definite	muncitorului		muncitoarei	muncitorilor	muncitoarelor

References

• muncitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)