miera

See also: Miera, mierā, and Mierą

Asturian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈmjeɾa/, [ˈmje.ɾa]

Noun

miera f (plural mieres)

1. the amount of meat shared out to the members of a hunting party

Crimean Gothic

Etymology

From Proto-Germanic *meurô, *miurijô.

Noun

miera

1. ant
   • 1562, Ogier Ghiselin de Busbecq:

     Miera. Formica.

Istriot

Etymology

From Latin milliāria, plural of milliārium. Compare Italian migliaia.

Noun

miera

1. thousands (or a great number of)

Latvian

Noun

miera m

1. genitive singular of miers

Maltese

Root
m-r-j
2 terms

Etymology

From Arabic مَارَى (mārā).

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈmɪː.ra/

Verb

miera (imperfect jmieri, past participle mmieri or merut, verbal noun tmerija)

1. to contradict

Conjugation

Conjugation of miera
		singular				plural
		1st person	2nd person	3rd person		1st person	2nd person	3rd person
perfect	m	merejt	merejt	miera		merejna	merejtu	merew
	f			meriet
imperfect	m	mmieri	tmieri	jmieri		mmieru	tmieru	jmieru
	f			tmieri
imperative			mieri				mieru

Romanian

Verb

a miera (third-person singular present mieră, past participle mierat) 1st conj.

1. Obsolete form of mira.

Conjugation

    conjugation of miera (first conjugation, no infix)

infinitive			a miera
gerund			mierând
past participle			mierat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mier	mieri	mieră	mierăm	mierați	mieră
	imperfect	mieram	mierai	miera	mieram	mierați	mierau
	simple perfect	mierai	mierași	mieră	mierarăm	mierarăți	mierară
	pluperfect	mierasem	mieraseși	mierase	mieraserăm	mieraserăți	mieraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mier	să mieri	să miere	să mierăm	să mierați	să miere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mieră			mierați
	negative		nu miera			nu mierați

References

• miera in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN