mândrie

See also: mandrie

Romanian

Etymology

From mândru (“proud”) ‎ -ie.

Pronunciation

• IPA^(key): /mɨnˈdri.e/
• Hyphenation: mân‧dri‧e

Noun

mândrie f (plural mândrii)

1. pride, arrogance, vanity

   Synonyms: trufie, fală, aroganță

Declension

Declension of mândrie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mândrie	mândria	(niște) mândrii	mândriile
genitive/dative	(unei) mândrii	mândriei	(unor) mândrii	mândriilor
vocative	mândrie, mândrio		mândriilor