ucigător

Romanian

Etymology

From ucig (“popular prezent indicative of ucide”) ‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /u.t͡ʃi.ɡəˈtor/

Adjective

ucigător m or n (feminine singular ucigătoare, masculine plural ucigători, feminine and neuter plural ucigătoare)

1. killing, deadly

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	ucigător		ucigătoare		ucigători	ucigătoare
	definite	ucigătorul		ucigătoarea		ucigătorii	ucigătoarele
genitive- dative	indefinite	ucigător		ucigătoare		ucigători	ucigătoare
	definite	ucigătorului		ucigătoarei		ucigătorilor	ucigătoarelor