fricoșa

Romanian

Etymology

From fricos ‎ -a.

Verb

a fricoșa (third-person singular present fricoșează, past participle fricoșat) 1st conj.

1. to scare

Conjugation

    conjugation of fricoșa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a fricoșa
gerund			fricoșând
past participle			fricoșat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fricoșez	fricoșezi	fricoșează	fricoșăm	fricoșați	fricoșează
	imperfect	fricoșam	fricoșai	fricoșa	fricoșam	fricoșați	fricoșau
	simple perfect	fricoșai	fricoșași	fricoșă	fricoșarăm	fricoșarăți	fricoșară
	pluperfect	fricoșasem	fricoșaseși	fricoșase	fricoșaserăm	fricoșaserăți	fricoșaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fricoșez	să fricoșezi	să fricoșeze	să fricoșăm	să fricoșați	să fricoșeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fricoșează			fricoșați
	negative		nu fricoșa			nu fricoșați