compune

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin compōnere, present active infinitive of compōno, with meaning based on French composer, and conjugation based on Romanian pune.

Verb

a compune (third-person singular present compune, past participle compus) 3rd conj.

1. to compose, to form

Conjugation

    conjugation of compune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a compune
gerund			compunând
past participle			compus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	compun	compui	compune	compunem	compuneți	compun
	imperfect	compuneam	compuneai	compunea	compuneam	compuneați	compuneau
	simple perfect	compusei	compuseși	compuse	compuserăm	compuserăți	compuseră
	pluperfect	compusesem	compuseseși	compusese	compuseserăm	compuseserăți	compuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să compun	să compui	să compună	să compunem	să compuneți	să compună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		compune			compuneți
	negative		nu compune			nu compuneți

Derived terms

• compunere
• descompune

Related terms

• compoziție