bandaja

Romanian

Etymology

From bandaj ‎ -a.

Verb

a bandaja (third-person singular present bandajează, past participle bandajat) 1st conj.

1. to bandage

Conjugation

    conjugation of bandaja (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a bandaja
gerund			bandajând
past participle			bandajat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bandajez	bandajezi	bandajează	bandajăm	bandajați	bandajează
	imperfect	bandajam	bandajai	bandaja	bandajam	bandajați	bandajau
	simple perfect	bandajai	bandajași	bandajă	bandajarăm	bandajarăți	bandajară
	pluperfect	bandajasem	bandajaseși	bandajase	bandajaserăm	bandajaserăți	bandajaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bandajez	să bandajezi	să bandajeze	să bandajăm	să bandajați	să bandajeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bandajează			bandajați
	negative		nu bandaja			nu bandajați