înnobila

Romanian

Etymology

From în- ‎ nobil ‎ -a.

Verb

a înnobila (third-person singular present înnobilează, past participle înnobilat) 1st conj.

1. ennoble

Conjugation

    conjugation of înnobila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înnobila
gerund			înnobilând
past participle			înnobilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înnobilez	înnobilezi	înnobilează	înnobilăm	înnobilați	înnobilează
	imperfect	înnobilam	înnobilai	înnobila	înnobilam	înnobilați	înnobilau
	simple perfect	înnobilai	înnobilași	înnobilă	înnobilarăm	înnobilarăți	înnobilară
	pluperfect	înnobilasem	înnobilaseși	înnobilase	înnobilaserăm	înnobilaserăți	înnobilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înnobilez	să înnobilezi	să înnobileze	să înnobilăm	să înnobilați	să înnobileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înnobilează			înnobilați
	negative		nu înnobila			nu înnobilați