înmâna

Romanian

Etymology

From în- ‎ mână ‎ -a.

Verb

a înmâna (third-person singular present înmânează, past participle înmânat) 1st conj.

1. to hand, hand over

Conjugation

    conjugation of înmâna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înmâna
gerund			înmânând
past participle			înmânat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înmânez	înmânezi	înmânează	înmânăm	înmânați	înmânează
	imperfect	înmânam	înmânai	înmâna	înmânam	înmânați	înmânau
	simple perfect	înmânai	înmânași	înmână	înmânarăm	înmânarăți	înmânară
	pluperfect	înmânasem	înmânaseși	înmânase	înmânaserăm	înmânaserăți	înmânaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înmânez	să înmânezi	să înmâneze	să înmânăm	să înmânați	să înmâneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înmânează			înmânați
	negative		nu înmâna			nu înmânați