potop

română

Etimologie

Din slavă (veche) *потопъ (potopŭ).

Pronunție

• AFI: /poˈtop/

Substantiv

Declinarea substantivului potop
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	potop	potopuri
Articulat	potopul	potopurile
Genitiv-Dativ	potopului	potopurilor
Vocativ	potopule	potopurilor

1. (în biblie) revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe).
2. ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare.
3. (p.gener.) calamitate, dezastru, nenorocire.
4. (p.anal.) cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online