Sari la conținut

Reniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Reniu

WolframReniuOsmiu
Tc
 
 
75
Re
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Re
Bh
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Reniu, Re, 75
Serie chimică semimetal
Grupă, Perioadă, Bloc 7, 6, d
Densitate 21.020 kg/m³
Culoare alb-cenușiu
Număr CAS 7440-15-5
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 186,207 u u
Rază atomică pm
Rază de covalență 159 pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Xe] 4f145d56s2
Electroni pe nivelul de energie 760 kJ/mol
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 3459 K (3186 °C) K
Punct de fierbere 5869 K (5596 °C) K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică 137 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 5,56 · 106 S/m
Conductivitate termică 48 W/(m·K)
Prima energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Reniu (simbol: Re; latinescul Rhenus = "Rin", fluviul) este elementul chimic cu numărul atomic 75. Este un metal foarte rar și a fost descoperit de Walter Noddack, Ida Tacke și Otto Berg în 1925 d.Hr.

Se cunosc oxizii de reniu ReO3 și Re2O7 (culoare galbenă și destul de stabil). De la heptaoxidul de reniu se obține acidul perrenic HReO4 , ale cărui săruri se numesc perenați ce nu au proprietăți oxidante.

În industria electrotehnică, reniul este folosit la confecționarea filamentelor pentru becuri, iar aliat cu platina este folosit la confecționarea termoelementelor, ca electrozi și catalizatori, la fabricarea vârfurilor de penițe pentru stilou etc.

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]
  • Masa atomică: 186,207 g/mol
  • Densitatea la 20 °C: 21,03 g/cm³
  • Punctul de topire: 3.180 °C
  • Punctul de fierbere: 5.627 °C
  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988
  • M. Ionescu, S. Gogălniceanu, Chimie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964

Legături externe

[modificare | modificare sursă]