flirt

română

Etimologie

Din franceză flirt.

Pronunție

• AFI: /flirt/

Substantiv

Declinarea substantivului flirt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flirt	flirturi
Articulat	flirtul	flirturile
Genitiv-Dativ	flirtului	flirturilor
Vocativ	flirtule	flirturilor

1. conversație ușoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat și o femeie.
2. legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală.
3. persoană cu care cineva întreține o astfel de legătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online